Mi-am străpuns o gaură în aripă,
Prăfuită de răzălituri de cărămidă,
Să nu mai pot zbura aiurea spre lumină,
S-adun în pumnii-mi pălămidă.
Din întunericul de-afară ce-anină
Doruri, tânguiri și basme culte,
Chema-voi ție forțe oculte
De zâne roșii la amiază.
O rea și prea vicleană piază
Îmi va șopti pe la ureche:
„Am coborât din cer pereche
În neguri de afară slute
S-aduc luminile lor mute,
Să zbor cu aripi găurite,
De nimenea prea mult iubite.
Tu părăsește a zânei casă,
Te mută la mine la masă
Și-ți voi da să bei din sticle,
Și-om pescui lângă trei țicle
Doi raci cu stea în fruntea lor.
Îi vom mânca și ne-a fi dor."
