Isayah

4. Niciodată să nu spui niciodată

      Expir zgomotos și apelez… Inima îmi bate într-un ritm necunoscut mie și încet rămân fără aer.
Nu durează mult și aud o voce răgușită la capătul celălalt, care se străduiește să se facă auzită, fiind înconjurată de o mulțime gălăgioasă.

     —Bună Isayah! Mă joc cu o șuviță de păr răsucind-o și încerc să am voce pentru ceea ce urmează să îl rog.

     —Asta este o surpriză plăcută! Deja îți lipsesc? 

    Îl aud râzând, nu îl cunosc prea bine dar nu pare a fi arogant cu adevărat în acest moment, parcă e un actor ca și mine, diferența este că eu încerc să par calmă iar el încearcă să fie arogant.
Oare așa ușor m-am dat și eu de gol?

     —Cum poate să îți lipsească ceva ce nu suporți? Spun chicotind dar realizez că pentru el nu a fost amuzant, aud un pufăit dar sunt mulțumită pentru că nu spune nimic răutăcios.

     —Ce vrei Adagena? Sunt cam ocupat cu persoane care își doresc să fiu în preajma lor așa că dacă nu te superi...

     —Nu știu să ajung acasă! Am luat un taxi și m-a lăsat la o adresa greșită.
Spun asta și eliberez tot aerul pe care  țineam în plămâni de parcă îmi era teamă să respir.

     —Deci să înțeleg că vrei să te ajut? Ai nevoie de mine? Spune-mi ultima parte iubito!

     Îl aud razand și brusc uit de locul în care mă aflu atunci când "iubito" iese din gura lui atât de natural. Îți place să mă chinui deci? 

     —Am nevoie de tine Isayah! Spun asta în cel mai sexy mod posibil, în capul meu a sunat sexy sper ca în realitate să nu fi fost penibilă.
Mi s-a părut că  a rămas blocat câteva secunde și că a uitat să respire atunci când am putut auzi modul în care a tras aer adânc în piept de parcă nu o făcuse o perioadă destul de lungă.
Sau asta mi-aș fi dorit eu să fie efectul meu asupra lui?

     —Vreau să îmi trimiți locul unde ești acum, voi ajunge cât de repede pot.

     Îmi închide apelul și îi trimit locația uitându-mă speriată în jurul meu.
Inima îmi bate cu putere dar nu se datorează locului în care mă aflu, am emoții pentru că  urmează să-l văd.
Ce este în neregulă cu mine?

     Nu durează mai mult de cinci minute și aud zgomotul puternic produs de motorul mașinii care cumva se potrivește în acest peisaj.
Oprește mașina cu o frână bruscă și lasă geamul jos în timp ce mă privește încruntat de sus până jos, cercetând starea în care mă aflu. Mă îndrept stânjenită spre mașină cu privirea în pământ de parcă am fost prinsă făcând ceva rău.

     —Dintre toate locurile posibile, fix aici trebuia să te rătăcește? Ai idee cât de periculoasă este zona asta?

     Isayah pare îngrijorat și își trece obsesiv mâna prin păr făcându-l să arate destul de bine așa ciufulit.
Își mușcă buza trandafirie de jos în așteptarea unui răspuns și îmi dă impresia că nu clipește atunci când privirea lui cercetătoare se pierde in ochii mei.

     Preț de câteva secunde ne privim în tăcere și reușesc să văd în ochii lui dorință. Palmele încep să îmi transpire așa că renunț la contactul vizual, așezându-mi mâinile pe pielea rece a scaunului.

     —Nu e ca și cum mi-am dorit eu să fiu aici! Șoferul m-a lăsat la adresa "corectă". Spun "corectă" cu o vocea pițigăiată și fac niște ghilimele în aer. 

     Nu știu exact ce l-a făcut să-și schimbe atitudinea dar a început să conducă fără să scoată o vorbă și să mă privească din când în când, cercetând orice mișcare pe care o fac în scaun datorată tensiunii ciudate pe care o simt între noi. Mă simt de parcă stau pe pietre nu într-un scaun!