Isayah

38. Copacul vietii

Am simţit că o să îmi frângi inima din nou şi totuşi ţi-am pus-o in palmă, naivă şi dornică să te las să îmi curgi prin vene, chiar dacă ai fost otravă cu gust de nectar iar am eu nu am ştiut să te opresc înainte să fie prea târziu.

A trecut o saptămână şi Isayah nu mi-a răspuns la mesaje sau apeluri. Cumva am simţit că o să facă asta dar am sperat până în ultima clipă că sunt doar speriată.

De cele mai multe ori l-am întrebat cum se simte dar niciodată nu am primit un semn de la el. Prima zi a fost cea mai rea pentru că speram să îşi ţină promisiunile şi să lupte pentru noi. Realitatea m-a facut să plâng în fiecare noapte şi să mă ghemuiesc în patul rece si gol sperând că el o să apară şi o să vindece tot ceea ce doare.

Apoi au urmat visele în care Isayah era acolo pentru mine iar realitatea mă făcea să-mi doresc un coşmar care să mă facă să ţip noapte de noapte doar să nu fiu nevoită să deschid ochii şi să realizez ca el nu este acolo şi probabil nu va mai fi vreodată.

Iubito trezeşte-te!

Îşi apasă buzele mari şi calde peste ale mele iar eu respir din ce în ce mai greu atunci când nările îmi sunt invadate de mirosul lui exotic. Mii de fluturi îşi fac apariţia în stomacul meu şi corpul începe să tânjească mai mult după atingerea lui. În timp ce ne privim în ochi preţ de câteva secunde văd scânteia care apare între noi şi se pregăteşte să mă ridice în braţe şi să mă aducă mai aproape de corpul lui ce se zbârleşte sub atingerea mea.

Te iubesc!

Şi asa mi-am început dimineaţa. Totul a fost atât de real încat eram sigură că o să fie acolo, lângă patul meu atunci când voi deschide ochii. Doar că el nu a fost iar imaginaţia mă face să-mi doresc să adorm şi să reiau visul, pentru a păstra o parte din el lângă mine pentru cât mai mult timp.

Îmi este dor de el!

Astazi este o zi importantă pentru că urmează să pictez pereţii camerei mele din noua casă. Parinţii mei au semnat un contract destul de important şi se pare că nu vor fi prin preajmă o vreme ceea ce nu mă surprinde iar Isayah... nu a mai încetinit lucrările casei şi a fost gata în cinci zile... oare nu îi mai pasă chiar deloc? A oprit timp de câteva luni orice fel de reparaţie iar acum este gata în cinci zile...

Stau pe terasa din lemn masiv şi sorb dintr-o cană de cafea fierbinte, lăsând aburul să îmi încălzească faţa dar nu să mă smulgă din visare. Încă îmi ating buzele si dorul pe care îl simt mă îndeamnă să îl caut chiar dacă ştiu că este greşit.

Scaunul meu balansoar din lemn este aşezat în mijlocul terasei, îndreptat spre răsărit iar ceaţa ce se ridică uşor mă face să dau jos patura pufoasă şi crem doar pentru a încerca să mă încarc cu energia pe care mi-o dă soarele.

Chris si Seline sunt nişte prieteni minunaţi însă simţeam că trebuie să am locul meu aşa că i-am rugat să mă ajute să mă mut în noua casa de aseară.

Noul loc deşi este străin pare acasă, tocmai pentru că nu-mi aminteşte de el iar asta îmi permite să stau în orice încăpere fară să ma sufoc sau să derulez la nesfârsit scene cu el.

Livingul este mare, alb iar peretele din faţa mea gri iar pe mijloc are un şemineu încadrat in el. În faţa lui se află o masă din sticla pe care sunt nişte rame goale iar în jurul ei nişte fotolii albe din piele. Camerele de jos sunt micuţe aşa că mi-am ales camera de sus pentru că îmi oferă intimidate dar şi mai mult spaţiu. Urc scările din lemn şi păşesc cu un entuziasm fals pe care incerc să îl simt cu toată fiinţa mea. Aseara am rămas într-una din camerele micuţe şi nu am apucat să o vad în totalitate pe a mea.