Isayah

39. Nu pot să nu mă gândesc la tine

Aveam atâta nevoie de îmbrățișarea asta încât rămân moale în brațele lui, știind că deși doare vindecă în același timp.
Ochii mei se umezesc și în scurt timp încep să plâng fără sunet sperând că el nu își va da seama de tot chinul prin care trec în acest moment.

Vreau să îmi șterg lacrimile ușor fără să atrag atenția dar Isayah îmi prinde mâna fragilă și o strânge cu putere. Cu o mișcare rapidă îmi șterge cristalele fierbinți de pe obraz și continuă să îmi mângâie toată fața.
Deși mă rup în bucăți el le prinde și le așează la locul lor înainte să se spargă.

Respirația lui greoaie îmi mângâie creștetul capului iar corpul lui caută o urmă de slăbiciune din partea mea pentru a continua.
Ridic privirea către el chiar dacă nu îl văd și respirăm în același timp însă tot mai rapid. Îmi prinde picioarele și le înfășoară în jurul lui în timp ce coboară scările și se așează pe canapeaua din living fără să mă lase să mă depărtez de el. 

Aprinde lumânarea decorativă aurie aflată pe masă și deschide cutia de pizza obligându-mă din priviri să mănânc.
Strâmb puțin din nas însă stomacul simte mirosul plăcut și decide că nu vrea să refuze mâncarea din fața lui.
Isayah zâmbește ca și cum ar fi câștigat un război și așează cutia de pizza lângă noi.

Încerc să cobor însă el scoate un mârâit slab prin care îmi dă de înțeles că nu este pregătit să mă lase să plec. Apuc o felie de pizza și înghit cu noduri atunci când ochii ni se întâlnesc, e ca și cum îi văd pentru prima oară de fiecare dată.
Deși mestecă cu rapiditate sunt sigură că mintea lui nu este cu adevărat la mâncare. Ochii lui îmi vorbesc mai mult decât își poate el imagina. Și văd în ei disperare, dorință și dor. 

Nu mă surprinde modul îndrăzneț în care mă privește pentru că mă gândesc la aceleași scene fierbinți în momentul ăsta. Simt cum fluturii din stomac nu lasă mâncarea să coboare așa că decid să mă așez lângă el fără să îi dau voie să mă oprească. Prima lui reacție a fost să mă țină de șold în speranța că rămân acolo dar uimirea de pe fața lui îmi spune că este speriat.

Păstrez mâna lui peste a mea și mă așez lângă el în timp ce iau a doua felie de pizza. Mult mai bine! Nu cred că există vreun moment în care trupul meu fragil să nu tânjească după atingerea lui. Știu că mă voi opune dar asta mă va face să îl doresc mai tare. Și doare așa cum nu a durut vreodată dar sunt slabă iar el știe asta.

După ce a terminat de mâncat, Isayah mi-a așezat o pătură pe umeri și m-a scos pe umărul lui pe terasă pentru a fuma o țigară.
Poartă o bluză mulată și verde care îi scoate ochii în evidență. Blugii sunt deschiși la culoare iar adidașii sunt de un albastru oceanic. Parul lui arată impecabil în comparație cu al meu. Arăt destul de șifonată iar asta mă face să mă ascund în pătură mai tare.

— Știi că ești atât de frumoasă atunci când ești plină de vopsea?

La naiba! Acum știe și ce gândesc... 

— Mda… presupun că da…

Trage cu poftă ultimul fum și mă lipește de perete în timp ce nasul lui îmi atinge obrazul iar eu mă pierd și corpul îmi tremură fără oprire. Mă ia pe sus în timp ce își dezvelește dinții și mă conduce la duș.

— Presupun că dacă îți este frig, este timpul să-ți fac un duș! Ba chiar mă gândeam să facem împreuna! 

Și zâmbește așa cum a făcut-o la început. Inocent și totuși vulgar.
Mă abțin să nu râd în hohote și îi arăt ușa sperând că o să plece. 

— Ntz Ntz iubito! Nu ai cum să câștigi… sau poate ar fi o cale?

— Fi-rar! Spune-mi prețul! 
Și mă simt așa cum nu am mai facut-o de mult… sunt fericită.