7. Inceteaza sa oferi ajutorul tau

3.9K 275 18
                                    

     Ma trezesc dimineata cu o durere groaznica de cap , probabil nu trebuia sa adorm cu parul ud.  Ma indrept spre bucatarie pentru a bea o cafea si poate gasesc si o pastila pentru durerea insuportabila.

     Cand trec prin fata oglinzii nu pot sa nu observ chipul meu palid si parul care arata de parca o pasare si-a facut cuib in capul meu. Imi displace ideea asa ca il prind intr-un coc lejer si ma indrept spre scari.

     Cu cat inaintez aud niste voci cunoscute si simt cum un zambet mi se asterne pe fata. Incep sa merg normal desi mai am putin si alerg de fericire pentru ca nu sunt nevoita sa fiu singura cu Isayah...cel putin nu inca , nu ma simt pregatita sa-l infrunt.

     Cobor ultima scara si vad gasca vesela a lui Isayah , galagia pe care o fac e contagioasa si ma binedispune. Dupa ce ne salutam il observ pe Isayah cum toarna cafea intr-o ceasca alba si mi-o pune pe masa.

     Ii multumesc si simt cum inima imi sare din piept atunci cand imi pune un plic de zahar si un strop de lapte in cafea. De unde stie el cum beau eu cafeaua? Asta inseamna ca el este atent la detalii...ma inrosesc cand ma gandesc ca el are imprimat in minte trupul meu si fiecare alunita de pe spate. Imi observa roseata ,imi face cu ochiul si se aseaza pe scaunul de langa mine.

     Reusesc sa ii analizez chipul pret de cateva secunde si observ ca si el este obosit , are cearcane in jurul ochilor , cred ca  starea lui nu este una prea buna atunci cand ii observ ochii de un verde inchis.

     Oare ce s-a intamplat dupa ce a iesit din baie? A fost la vreo petrecere probabil cu gasca lui? Alung gandul cu petrecerea , se pare ca imi strica dimineata. De ce? Sincer nu stiu dar imaginea fetelor de acolo care il devoreaza din priviri nu-mi da pace. Oare ...asa se simte gelozia?

     —Adagena , ce parere ai? Esti cu noi? Il aud pe Chris dar nu stiu despre ce vorbeste , eram prea prinsa in gandurile mele.

     —Mhm ...e tot ce-mi iese din gura.

     —Stiam eu ca nu ai sa ne dezamagesti! Striga Deb si bate cu palma in masa fericita.

     Chris aduna gasca vesela si iese pe usa spunand ca ne vedem in cateva ore. Usa se inchide si imi vine sa ma scurg pe sub ea cand realizez ca am ramas singura cu Isayah.

     Il privesc cum se aseaza in fata mea , isi incruciseaza mainile la piept si zambeste in coltul gurii.

     —Iubito nu ai nici o idee in ce te-ai bagat! spune asta si rade in hohote.

     —Ce-ar fi sa ma lamuresti tu "iubitule"? Spun asta si fac ghilimelele in aer .

     —Imi place cum suna! Ce dai la schimb?

     —Nu dau nimic! Stii ce? O sa-i dau mesaj lui Chris.

     Il privesc in ochi cand ii trantesc minciuna , nu am numarul lui Chris si nici nu l-as intreba tocmai pe el.

     Insa , se pare ca am facut alegerea corecta pentru ca Isayah fierbe langa mine , maxilarul ii zvacneste usor iar mana dreapta strange ceasca de cafea putin cam tare si ma astept ca in orice secunda sa cedeze si sa se sparga .

     —Noi mergem la o cabana in munti departe de civilizatie si zgomot...te intrebasem daca vrei sa ne insotesti insa tu erai prinsa in gandurile tale , in care sper ca eram si eu. Chris te-a intrebat din nou vazand ca nu-mi raspunzi.

     —Chiar crezi ca este o idee buna sa vin si eu?

     —Da. Si asta este tot ce spune , se indreapta spre scari si am impresia ca se abtine sa nu rada .

     Urma sa aflu mai tarziu cat de bine si-a jucat Isayah cartea si ca voi fi pusa intr-o situatie din care nu voi avea scapare.

     Termin de baut cafeaua si ma indrept spre camera mea . Ii las un mesaj mamei in care ii explic ca nu voi avea semnal si ca voi fi plecata cateva zile cu Isayah si prietenii lui la o cabana in munti. O asigur ca voi fi bine , si ca o sa o sun cum ajung intr-o zona cu semnal.

IsayahUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum