Isayah

31. Indecisă

      Nu am primit nici un răspuns așa că m-am decis să nu repet greșeala. Mi-am făcut un duș scurt și m-am îmbrăcat într-o rochie vaporoasă neagră. Mi-am întins părul, mi-am aplicat puțin cam mult machiaj și m-am asigurat că rochia acoperă orice vânătaie, ajungând până la glezne. Mi-am luat niște sandale aurii în picioare și mi-am așezat pe fața cel mai reușit zâmbet din ultimele zile. 

     În curtea lui apare gașca veselă și știu că nu pot să îi evit la nesfârșit. Poate că este ceea ce am nevoie. Expir de câteva ori înainte să apăs pe clanță și ies din ascunzătoarea mea.
Soarele se pregătește să apună și mă tem de venirea nopții.
Atunci când ești bolnav cel mai greu este în miezul nopții, așa este și în astfel de situații... ai timp să gândești, să simți, să iei o decizie doar pentru a te răzgândi.
Noaptea este momentul în care măștile pică iar monstrul iese să se hrănească.

     Îi salut pe toți și mă simt îmbrățișată cu putere de către ei. Îmi mușc buza și îi privesc cu emoție, lăsând o lacrimă să îmi alunece pe obraz atunci când îmi apare nodul sufocant în gât. O șterg rapid și mă retrag din îmbrățișare spunându-le că sunt bine. Deb mă prinde de mână și mă roagă să le însoțesc la o mică petrecere. Refuz de câteva ori dar se pare că nu am cale de scăpare. 

     Astfel peste o oră mă aflu la intrarea în club purtând aceeași rochie, unde sunt izbită de fumul gros destinat dansatorilor de pe scena improvizată iar muzica mă lasă fără auz... mi-e imposibil să gândesc până la capăt ceva… Începe să îmi placă noua descoperire așa că mă grăbesc spre o canapea liberă.

     Deb comandă niște shot-uri cu aspect de ciocolată topită iar deasupra lor este un strat subțire turcoaz în flăcări.
Seline îmi oferă un pai negru și mă îndeamnă să îl bag în paharul cu apă aflat pe masă iar mai apoi să beau cu el paharul aflat în flăcări.

     Aroma este dulce, o combinație parfumată între ciocolată și fructe, făcându-mă să mai cer încă unul. Chris și gemenii ne lasă să savurăm micuțele pahare și sunt atenți la spectacolul de pe scenă, care încearcă să fie ceva nou cu un mesaj dar nu reușesc să înțeleg mai mult decât evoluție? Faptul că femeia a contribuit?

     Două fete îmbrăcate în niște rochii pline de sclipici roșu dansează în jurul unei cuști în care se află un bărbat deghizat într-un om al peșterii. Cu cât se apropie mai mult de cușcă cu atât el începe să își îndrepte postura și să scape de mișcările sălbatice pe care le face.
În mâna dreapta are un ciocan făcut din lemn și o piatră legată pe care îl folosește să se elibereze din cușca înghesuită.

     Pletele lungi îi ating pieptul gol și după ce privește mulțimea fioros își prinde părul într-un coc micuț și scapă de materialul ce imită pielea unui leopard, rămânând și el într-o pereche de pantaloni scurți.
Le prinde de mână și se lasă prezentat celor de la mese, privindu-mă puțin cam insistent.

Las rușinată capul în pământ și decid să trec la al treilea pahar. Repet schema de mai devreme și savurez o țigară, evitând să privesc către tipul ce nu încetează să arunce priviri insistente în direcția mea.
Ce naiba este în neregulă cu el? Nu observă că inima mea este afară din piept și poate călca pe ea? Oh dar stai… poate că tocmai pentru că vede insistă, crezând că sunt o pradă ușoară.

Decid să merg la baie pentru a-mi prinde părul într-o coadă care să mă ajute să scap de căldura ciudată pe care o simt în tot corpul și îmi pun mâinile sub jetul de apă rece.
Atunci când simt că m-am răcorit mă îndrept spre bar și iau o tavă cu paharele din nectarul păcătos. După ce terminăm de băut mă cuprinde o stare euforică și nu am de gând să o las să treacă.
Dansăm acompaniate de băieți și simt niște mâini mari și reci că îmi cuprind talia.