Isayah

27. Îngerul decăzut este în patul meu

     Încerc să las somnul să mă cuprindă dar nu reușesc așa că decid să mă plimb pe strada pustie fără să am vreo destinație anume în cap.
Este trecut de miezul nopții și pașii îmi sunt călăuziți de stropii de ploaie.
Îmi trag gluga pe cap și continui să pășesc prin băltoaca ce se formează în jurul meu, murdărind teneșii mei albi.

     Trebuie să ajung în locul numit acasă până de curând, pentru a-mi conduce părinții la aeroport în această dimineață, însă nu sunt pregătită să dau ochii cu el.
Îmi deschid telefonul și decid să merg în locul unde ar fi trebuit să mă aflu de la început.

     Ajung în fața casei impunătoare și apăs butonul micuț, pregătită să dau niște explicații serioase.
Ușa se deschide și sunt trasă într-o îmbrățișare puternică de către Seline. Lângă ea, cu o față obosită apare Chris, răsuflând ușurat și deschizând larg ușa pentru a putea intra.

     Las câteva urme de murdărie pe parchetul alb și mă opresc fiind jenată de ipostaza în care mă aflu.
Seline îmi oferă haine uscate și mă îndrept spre locul indicat pentru a mă schimba.
Trag pe mine perechea neagră de pantaloni și reușesc să mă încălzesc puțin atunci când scap de hainele ude iar hanoracul roșu și pufos se mulează pe pielea mea rece.

     Îmi prind părul vâlvoi în vârful capului și înlătur urmele machiajului întins pe față.
Părăsesc baia modestă, de culoarea lămâiei și mă îndrept spre bucătărie, oftând zgomotos.
Nările mi se deschid în căutarea mirosului divin ce plutește în aer și îl găsesc pe Chris preparând ciocolată caldă.

     Așează trei căni gri pe masa pătrată și îmi face semn cu mâna să mă așez.
Trag scaunul din piele neagră și o privesc pe Seline în timp ce mă așez. Părul ei roșu și creț este lăsat liber iar ochii ei căprui mă privesc cu teamă, așteptându-se la o scenă din partea mea. 

     —Știai ca te poți baza pe mine Adagena! Și totuși ai ales să fugi? Răbufnește Seline, văzând că nu am de gând să deschid gura.

     —Am vrut să fiu puțin singură...să îmi pun gândurile în ordine. Dar acum sunt aici.

     —Cum te simți? Mă întreabă Chris, privindu-mă cu milă.

     —Am avut zile mai bune. 

     Îmi las privirea să cadă pe cana fierbinte și îmi mușc buza încercând să alung lacrimile ce îmi înțeapă ochii. Trebuie să mă adun și să le explic ce se întâmplă.

     Chris se ridică de pe scaun și se apropie de mine, strângându-mi cu putere mâna stânga.
Pare trist dar cumva îmi transmite o stare de liniște care mă ajută să eliberez aerul ținut în plămâni atâta timp.

     —Suntem aici pentru tine. Am o sora mai mare, îți amintești? Știu cum să te fac să te simți mai bine.

     —Mulțumesc Chris. Isayah… el trebuie să…

     —Știm tot Adagena. Isayah a fost aici. Te-a căutat și ceva îmi spune că încă o face. Era distrus și crede-mă că niciodată nu l-am văzut atât de îndurerat.

     —Sunt egoistă pentru că nu pot? Nu pot să îl știu căsătorit, deși are toate motivele să o facă?

     —Cred că ești speriată acum, dar eu niciodată nu aș accepta așa ceva, deci te înțeleg scumpo. Spune Seline așezându-și fața în palme.

     —Asta înseamnă că s-a terminat Adagena? De ce faci asta? Știm cu toții că pentru voi nu există o altă pereche. Și dacă ați avut norocul să vă găsiți…