Isayah

35. Alegeri făcute cu inima

      Alarma telefonului sună iar eu o amân pentru a patra oară. Ultima săptămână am petrecut-o închisă în cameră, plângând până la epuizare iar singurul lucru care mă oprea era răsăritul care mă obliga să dorm totuși puțin.

     Seline m-a rugat să mănânc în fiecare zi iar eu am fost de acord, cu condiția să-mi lase puțin spațiu, puțin timp în care să mă eliberez de durere pentru că doar așa știu să revin cu picioarele pe pământ.

     Gașca veselă nu și-a mai făcut apariția în ultimele zile iar asta mă face să răsuflu ușurată pentru că toți au întrebări la care eu nu simt că am puterea să răspund.
Blondinul care mi-a intrat în suflet fără să-mi dau seama când, înțelege doar din priviri ceea ce simt și uneori se plimbă noaptea pe lângă camera mea.

     Nu știu dacă o face intenționat pentru că știe că mă opresc din plâns atunci când îl aud dar simt că nu sunt singură. Din toată nebunia asta m-am ales cu un frate mai mare care mi-a adus cea mai bună prietenă aproape. Chris este minunat și nu știu cum o să îmi iau revanșa față de el în viața asta.

      Totuși a trecut o săptămână în care am reușit să stau departe de Isayah deși a părut o afurisita de eternitate în care sunt condamnată să-l visez în fiecare noapte și să tânjesc și mai mult după atingerea lui care nu apare și asta mă lasă fără aer de cele mai multe ori, nu sunt sigură dacă sunt atacuri de panică sau un dor prea mare.

     Nu știu nimic despre el și am refuzat să aud orice atunci când blondinul a încercat să mă pună la curent.
Afurisita aia de zi sosește iar eu trebuie sa joc rolul domnișoarei de onoare alături de celelalte fete, îmbrăcată într-o rochie elegantă, pentru că un sentiment atât de impur poartă haine elegante nu?

     După un duș rapid, pulverizez puțin parfum pe pielea mult prea albă și îmbrac o rochie neagră scurtă din saten și îmi așez cu grijă bretelele subțiri pe umeri.
Nu port sutien pentru ca nu este necesar iar în picioare îmi iau niște pantofi negri cu un toc subțire, care știu că îmi vor da bătăi de cap.

      Puțin cam indecent pentru gustul meu dar simt nevoia să fac o schimbare care pare să mă ajute. Încerc să mă acomodez cu tocurile înalte și scot un oftat puternic atunci când realizez cât de tare o să mă chinui azi.

     Îmi privesc fața mult prea șifonată în oglindă în timp ce mă sprijin cu mâinile pe măsuța din fața oglinzii și un zambet diabolic își face apariția în colțul gurii. O să rezist pe tocuri, iar dacă durerea va fi insuportabilă atunci îl va smulge pe Isayah din gândurile mele…

     Aplic o dungă subțire de tuș negru, puțin rimel și un ruj roșu mat. Nu încerc să ascund cearcanele pentru că știu că orice aș aplica nu mă va ajuta. Pleoapele sunt umflate, iar ochii mei sunt plini de firișoare de sânge ce mai au puțin să se spargă. O pereche de ochelari vor rezolva totul. Mai arunc o singură privire în oglindă și realizez că arăt puțin cam vulgar… Isayah m-ar ucide…

Felicitări Adagena ai reușit să nu te gândești la el două minute! E un început nu?

     Îmi îndrept părul lung de culoarea coniacului și caut undeva sub pat o cutiuță pe care nu am mai deschis-o de mult. Reușesc să o scot de acolo și după ce o șterg puțin de praf o așez pe covorașul pufos crem din fața mea.

     O deschid cu grija și pe lângă pozele vechi și câteva pastile găsesc și lentilele mele negre pe care vreau să le port pentru a masca orice sentiment.
Ador culoarea ochilor mei dar trebuie să fac orice îmi va schimba în bine starea de spirit. Trebuie să reușesc să îl uit înainte să fie prea târziu pentru mine.