Ne-am mai cunoscut...?

CAPITOLUL 5

Zack se trezi cu cearcăne la ochi, și de asemenea cu ochii roșii de la plâns...

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
Ce naiba... M-am săturat de tot... Sunt obosit ca dracu și mă mai și doare capul...

Zack se simțea foarte ciudat astăzi... Avea așa un chef de sinucidere...

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
Daca aș muri... I-ar păsa cuiva ? Pe dracu... Dacă nici măcar mie nu îmi pasă de propria viață... Mda...

Acesta își aminti ca e sâmbătă. Își luă pe el niște pantaloni, un hanorac, își ia căștile și pornește spre aleea unde stătea el...

Trist și dezamăgit de viață, se așează pe jos, langa un lac din apropierea acelei aleei. Nu mai suporta acea durere de cap si acel sentiment care îl făcea sa vrea sa moară din ce în ce mai rău... Parcă l-ar fi drogat cineva.

Luă o piatră si o aruncă in lac. Își pusă căștile în urechi. Se întinse pe iarba destul de udă de la rouă, apoi închise ochii. Începea să se simtă mai bine. Totul a fost distrus printr-un singur bâzâit.

*Anonimul _ 0132 s-a conectat*

-Neața.

*Zack s-a conectat*

-Neața...

-Ce mai faci ?

-Sunt bine...

Zack nu știa ce e cu el... De când vorbea el cu blondu' ?

-Nu se vede. :)

-Ce, mă vezi cumva ?

-Dap.

-Lasă-mă in pace...

-Haide, nu mai fi așa serios.

*Zack s-a deconectat*

Zack era nervos. Se trezise ca naiba și nu avea chef de blond.

-Pe bune, chiar nu ai chef de mine ?

Atunci Zack strigă ,,LASĂ-MĂ ÎN PACE !"

*Anonimul _ 0132 s-a deconectat*

Tot ce voia Zack, era liniștea.

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
Unde o fi ciudatul ăsta... Mă urmărește peste tot ?

Zack se simțea mult mai bine totuși. A hotărât să o ia pe drum spre casă.

Cum mergea el, cu mâinile în buzunar și căștile in urechi, vede o fată care îi apare in față. De-odată îl vede si pe Stanley cum apare din altă parte. Era o capcană.
Lui Zack începu sa îi bată inima si nu știa la ce să se aștepte... Înghiți sec, și se gândi să se întoarcă în direcția opusă.

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
La naiba... Fix asta îmi trebuia acum...

Stanley: Ce faci ratatule ? Vrei să scapi ? De data asta nu !

Acea fată era așa zisa lui ,,iubită", pe care o înșela cu un milion de alte fete...

Cineva i-a pus lui Zack mâna pe umăr.

,,Am avut și zile de trăit..." Și-a zis acesta in gând...

Zack era doar un slăbănog, alb la față asemenea varului... Cum să se apere el de Stanley ?

Fata îl apucă de mâini și îl ținea. Stanley s-a dus în fața lui.

Stanley: Și ce mai faci, ratatule ? În ultimul timp te-am cam lăsat să faci ce vrei...

Zack: Nu-mi amintesc să te fi omorât...
Mormăi Zack...

În acel moment Stanely îi dădu un pumn direct in nas.

Zack se uita in ochii lui Stanley, și in același timp respira mai greoi... După cum am zis, era foarte sensibil.

Stanley: Ce e, îți vine sa plâng ? Lasă, vine mami și te salvează. Nu te îngrijora.
Spuse cu un zâmbet... Toți știm la ce se referea.

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
Du-te dracu de jigodie obosită...

Zack: Lasă Stan, nu e mare diferență între prezența mamei mele și a mamei tale. Doar ca a ta te bate de te rupe, a mea e un înger.

Zack se încruntă, si observă cum pe jos căzu o picătură de sânge. Răsfățatul îi spărsese nasul.

Stanley îi trase un picior în stomac. În acel moment Zack țipă de durere.

Zack: Handicapatu' naibii... Când... Când te prind te omor...

Zack abia putea respira.

Stanley: După mine, tu ești singurul handicapat. Nici măcar n-ai prieteni.

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
Pff, ce replici bune are. Îmi vine să plâng. E un așa dobitoc...

În timp ce Zack se gândea, se trezi cu un pumn în față.

Stanley: La ce te gândesti, idiotule ? Uneori cred că părinții tăi au murit doar pentru a scăpa de tine !

Auch... Asta a durut puțin. Dar Zack era obișnuit cu idiotu'.

Stanley l-a trântit pe jos pe Zack. Fata aceea nu îl mai ținea. Cand acesta se pregătea să-i dea un pumn, din spate se auzi un sunet de glonț. Toți încremeniră.

Prostu' de Stanley a luat-o la fugă cu urata aia, iar Zack statea întins pe jos cu nasul si gura spartă, și cu o durere de stomac îngrozitoare.

A auzit o voce.

,,Ești bine ?"

Era o voce plăcută. Și așa de familiară...

Zack: Tu ce crezi ?

???: Mereu vei fi așa încăpățânat...

Zack: Totuși tu cine ești ?

Dă sa ridice capul, dar acel băiat fuge.

*ÎN MINTEA LUI ZACK*
E clar... Era blondu' ! Cum să nu-l prind ?! Sunt un idiot. Cum poate un fraier din ăsta să ma lase așa, cu ochii în soare ? Dar totuși m-a salvat de idiotu' de Stanley... Mai bine i-aș multumi...

*Zack s-a conectat*

-Salut...

*Anonimul _ 0132 s-a conectat*

-Oooo, cum e posibil așa ceva ? :) Îți era dor de mine ?

-Nu trebuia să-ți scriu !

-Hai, nu te supăra. Zi, cum de mi-ai scris tocmai mie ? :) Ma simt onorat !

-Of doamne... Mersi ca m-ai ajutat în legătură cu Stanley...

-N-ai pentru ce.

-Mda... Hai pa.

-Paa, să îmi mai scri ! :)

*Zack s-a deconectat*

*Anonimul _ 0132 s-a deconectat*

Zack se ridică în picioare. Îi venea să vomite îngrozitor. Simțea ca moare. Dar mai să ajunga acasă ?

Merse încet, încet, până într-un final a ajuns la câțiva metrii de casa lui. Simțea că nu mai poate.

Își șterse cu mâneca sângele de la gură  și nas, apoi încercă să mai meargă. Era amețit. Vedea triplu. Voia doar să ajungă acasă și să se întindă pe pat. Fără nimeni care să îl poată deranja.