Coșmarul de la miezul nopții

Prolog

     ,,Te așteptam."

     ,,Continuă."

     Diferite replici și voci dansează haotic în mintea ei, inundându-i gândurile.

     ,,Ăsta, sigur, nu e doar un vis."

     ,,A fost real."

     Clipește de mai multe ori, încercând să alunge amintirile, care par a se derula în fața ochilor săi.

     ,,Nu am avut de ales."

     ,,Cum ai putut...?"

     Își strânge mai tare genunchii în brațe, de parcă ar fi încolțită de cei mai periculoși monștri.

     ,,Te pot ajuta."

     ,,Ați pierdut!"

     În realitate, este doar mintea ei, al cărui control l-a pierdut de mult.

     — Vă implor! murmură, cu voce stinsă. Încetați! continuă, închizând ochii și strângându-i.

     Acest loc o înnebunește. Nu înțelege cum de Timeea a reușit să stea aici pentru atâta amar de vreme. Nina nu reușește. Albul acesta infinit îi ia mințile. Iar partea cea mai rea a acestui loc este că, atunci când închide ochii, își amintește toate eșecurile și trădările prin care a trecut. Însă atunci când îi deschide, imaginile i se derulează în față, de parcă le-ar retrăi. Iar ce o sperie și mai tare este singurătatea pe care trebuie o înfrunte. Liniștea asta este sâcâitoare! Este chiar... aproape letală. A trecut destul timp de când urechile îi țiuie puternic. Uneori, vorbește singură pentru a-și atenua degradarea mintală. Dacă la începutul acestui coșmar credea că înnebunește, acum acest lucru va deveni real, de nu va găsi o soluție prin care să iasă de aici. Însă, orice amintire ar avea, orice gând ar năpădi-o, absolut întotdeauna ajunge la aceeași concluzie:

     Poate că n-ar fi trebuit să atingă niciodată acea carte. Acea blestemată de carte...

____________________

     Acesta este prologul volumului II! Încă nu îmi vine să cred că am ajuns aici și că scriu la această carte. Plănuiesc ca în acest volum să ,,dezlănțui" mult mai multe lucruri și să introduc mult mai multă acțiune, care sper că va fi pe placul vostru!

     Kisses! ❤