Coșmarul de la miezul nopții

XVIII. Foc și cioburi

                                    1

     Plasându-i un sărut în fugă pe buze soției sale, bărbatul se îndreaptă către ieșire.

     — Mă întorc repede! strigă, în timp ce trântește în grabă ușa.

     Fără a aștepta vreun răspuns din partea soției sale, următoarea sa oprire este pe scaunul șoferului. Mesajul important, primit acum câteva minute, nu-i dă pace. Gardienii de la bază vor ca el să meargă să verifice anumite semnale energetice de la Dom. Probabil, dacă le-ar fi dezvăluit și lor unde este Domul, nu ar fi trebuit să meargă el. Dar nu poate risca. Deși își cunoaște foarte bine prietenii, a fost instruit să nu se lase păcălit de nimeni. Locația Domului este moștenirea familiei sale și nu o poate trăda.

     Totuși, adevăratul motiv pentru care acceptă să se ducă la Dom este Ranela. Mai precis, fata, când a auzit despre aceste semnale, a pus totul la îndoială, susținând că, dacă ar fi adevărat, le-ar fi simțit și ea. Asta îl face pe Maxwell să vrea să vadă dacă și ce e la Dom.

     Astfel, se află pe Drumul 71, îndreptându-se către Pădurea Lyster Ched. Imediat ce va termina orice ar fi de făcut la Dom, are de gând să se retragă pentru ceva timp, un an sau doi, probabil, dintre Gardieni. Are de gând să își crească fiica, alături de soția sa, în siguranță. Este conștient că, într-o zi, Elizabeth va trebui să știe totul. Va trebui să știe cine e și cum să se țină departe de Zailla, pentru ca vrăjitoarea să nu pună mâna pe puteri pe care nu ar trebui să le aibă.

     Vibratul telefonului îl aduce cu picioarele pe pământ. Știe că nu e bine să folosești telefonul la volan, dar presupune că, atunci când ai o misiune supranaturală, poți face o excepție. Ridică telefonul, observând un mesaj de la cel mai bun prieten al său, Robert: ,,Întoarce-te la bază. ACUM!". Nu are nevoie să ceară explicații. Un mesaj de avertizare e un mesaj de avertizare. Explicațiile se cer când toată lumea e în siguranță. Ridică ochii din telefon, însă totul pare că se desfășoară cu încetinitorul. Abia ajuns între copacii pădurii, Maxwell observă o siluetă neagră în mijlocul drumului. Deși nu reușește să distingă persoana, profită de singura secundă pe care o are și trage de volan înspre stânga. Mașina intră pe contrasens, derapând pe margine și oprindu-se fix înainte de a se ciocni de un copac.

     Maxwell rămâne câteva secunde nemișcat, închizând și deschizând ochii continuu. E întreg. Mașina e întreagă. E în regulă. N-a fost nimic grav. După ce se dezmeticește, un gând îi apare în minte. Speră că persoana pe care tocmai a evitat-o nu a pățit nimic. Coboară ca din pușcă din autoturism, îndreptându-se către locul cu pricina. Ajuns acolo, totuși, constată că nu este nimeni. Nu, nu are cum. Trebuie să fie cineva. A văzut cu ochii lui o persoană acolo.

     — Alo! E cineva? strigă, gândindu-se că, poate, acea persoană s-a speriat și a fugit în pădure. Nu am vrut să te sperii! continuă, sperând că va rezolva ceva.

     Din păcate, nu primește niciun răspuns. După ce se mai ,,plimbă" puțin prin jur, decide să se întoarcă la mașină. Atâta timp cât nu lasă un cadavru pe mijlocul șoselei, totul e bine.

     Aflându-se, din nou, pe scaunul șoferului, Maxwell învârte cheia în contact. Motorul pornește imediat, dar, alături de el, se aude un huruit puternic. Gardianul privește în toate părțile, încercând să-și dea seama de unde vine zgomotul și ce l-ar putea produce. Răspunsul vine repede, atunci când mașina începe să ,,tremure". Ochii i se măresc, atunci când un val verde de energie se izbește de geamul portierei. Maxwell încearcă să o deschidă, însă este în zadar. Nu poate scăpa din capcana propriei sale mașini. Simte cum automobilul începe să se încline, de parcă cineva ar ridica în aer o singură parte a acestuia. Maxwell vede prin geamul portierei cum iarba se apropie amețitor de el. În câteva secunde, un puternic sunet anunță impactul inevitabil. Maxwell, care nu apucase să își pună centura, se trezește izbit cu creștetul capului de plafon. Genunchiul i se îndoaie într-o poziție incomodă, blocându-se undeva sub volan. Brațul îi rămâne presat de geamul portierei și poate jura că-și simte corpul dezmembrându-se.