Coșmarul de la miezul nopții

XXIX. Întăriri

                                       1

     Încearcă pe cât de mult poate să se concentreze la ceea ce se întâmplă în acest moment, însă multe informații trec pe lângă urechile sale pur și simplu. S-au întâmplat mult prea multe lucruri și e sigură că Ranela nu i-a spus tot încă. Dar a apucat să-i spună câte ceva, totuși. Și a început cu veștile rele; acele vești de care Ninei îi era cel mai teamă, care i-au măcinat visele în tot acest timp. Nu vrea să se mai gândească la asta și încearcă, însă este ca și cum ar încerca să fugă dintr-o furtună în care este constant atrasă.

     Încearcă să pară stăpână pe situație și că nu este chiar atât de afectată de toate aceste detalii. Dar înăuntrul ei este mai rău decât atunci când cunoștea doar răutate. Acum cunoaște și ce a fost bun și simte cum a pierdut tot. Nu a avut niciodată o relație strânsă cu mama ei, dar nu așa trebuia să se termine asta. Trebuia să mai fi avut măcar acel ultim dialog, în care și-ar fi mărturisit iubirea pentru ea și că nu a vrut niciodată să o rănească așa. Și ar fi vrut să rezolve problema cu Elizabeth. Fiindcă a fost o problemă. Își dorește să-i poată spune că n-a urât-o, chiar dacă avea impresia că mama lor o iubea mai mult pe Beth. Nu le-a urât pe niciuna dintre ele și, mai mult ca sigur, nu le-a dorit niciodată sfârșitul.

     — Nina? vocea Ranelei o trezește din reverie.

     Șatena o observă pe brunetă cum își pocnește două degete prin fața ochilor săi, încercând să o readucă cu picioarele pe pământ. Iar s-a pierdut și nu a putut fi atentă la ei.

     — Sunt aici! răspunde Nina rapid, zâmbind. Eram concentrată.

     Ranela încuviințează printr-o mișcare a capului, după care își îndreaptă privirea către celelalte persoane din sufragerie. Figurile astea sunt atât de puțin cunoscute pentru Nina, încât o fac să se simtă claustrofobică.

     Paul Young, bărbatul ce tocmai a trecut prin portal mai devreme, stă în mijloc, gesticulând și povestind ceva. Nina, deși aude, nu înțelege tot. E ceva despre o bază și niște vrăji și ceva plan. Încearcă să fie atentă, dar creierul ei pur și simplu nu cooperează. Acesta stă în mijloc, înconjurat de ceilalți.

     În stânga sa se află Nicholas, care îl privește atent, adoptând poziția sa tipică, cu mâinile în buzunar. Lângă Nicholas se află o femeie. Părul ei este șaten, nuanța ei fiind chiar apropiată de a Ninei. Ochii ei, însă, au aceeași nuanță cu ai lui Nicholas. Femeia stă cu spatele, însă Nina a văzut-o mai devreme și își amintește de ea și de la casa Pricer și i-a fost de ajuns doar o privire din partea femeii ca să înghețe. Și mama ei obișnuia să aibă acest efect dominant asupra oamenilor, dar nu asupra Ninei. Și acum, că femeia asta e aici, și-ar dori ca și mama ei să fie aici, ca Nina să se simtă iar curajoasă cum se simțea înainte.

     Lângă femeie stă Ranela, care acum nu mai este atentă la Nina, ci la Paul. Bruneta se încruntă din când în când la anumite informații împărtășite de Gardian. Unele o fac și pe Nina să reacționeze, mai ales atunci când aude pronunțat numele lui Francisco Rivera, Gardianul ce a salvat-o din mâinile Zaillei, atunci când credea că nu mai avea scăpare.

     În dreapta Ranelei se găsește doamna Ruth. Ultima dată, Nina a văzut-o la bibliotecă, înainte să ia cartea pe care femeia nu voia să i-o dea. Poate că ar fi trebuit s-o asculte... Femeia nu pare prea atentă la ce se petrece, semn că nici ea nu înțelege mare lucru, precum Nina. Din câte a înțeles șatena, și doamna Ruth a ratat câteva lucruri, care nu i-au fost încă lămurite în totalitate. Așa că, din când în când, femeia îi șoptește mici întrebări lui Arnold, care este fix lângă ea. Bărbatul îi răspunde cu foarte puține cuvinte, pentru a nu pierde firul întâmplărilor relatate de Paul.