Schițe din Valea Plângerii

Dragă Om Imperfect,

Îți scriu ție, omule. Nu Contează cum te numești. Nu mă adresez cuiva anume, ci fiecărui om.
Îți scriu ca să îți spun așa : eu nu sunt un om perfect. Am defecte cu grămada. Am temeri la care mă gândesc uneori nopți la rând. Am lacrimi pe care le plâng pe ascuns sau pe care nu le plâng deloc. Am visuri abandonate și visuri la care nu îndrăznesc să visez. Am regrete care uneori îmi țipă în urechi.
Să știi că nu am luat mereu cele mai bune decizii. Din gura mea nu au ieșit cele mai frumoase cuvinte și nici cele mai bune sfaturi. Nu m-am purtat mereu impecabil și nu am fost mereu pe placul tuturor. Uneori nu răspund la telefon pentru simplul motiv că nu vreau să mă fac auzită.
Sunt lucruri despre mine, cum ar fi faptul că scriu, pe care nu le-am spus celor mai apropiați oameni.
Am de muncit în ceea ce mă privește. Cei mai mulți oameni mă privesc și ma descriu subiectiv pentru că mă iubesc. Dar ei sunt subiectivi pentru că ei știu doar ce le arăt eu. Ei mă îndrăgesc pentru că nu am refuzat niciodată să îi ascult și să le spun că totul va fi bine. Mă îndrăgesc pentru glumele pe care le fac și pentru momentele când gândurile mele au conincis cu gândurile lor.
Sunt un om sensibil, dar și un om puternic. Mă atașez de oameni și de lucruri destul de repede. Cu un cuvânt mă poți prăbuși, dar îmi poți însenina și ziua. Ultimul lucru pe care vreau să îl fac, e să dezamăgesc. Și totuși am făcut-o. Și, crede-mă că înainte să îl doară pe cel dezamăgit, m-a durut pe mine. Cu toate astea, îmi e frică de ziua când nu îmi va mai păsa.
Nu sunt perfectă, omule drag. Sunt un om ca și tine. Un om care greșește, care plânge, care uneori se ascunde. Un om care are nevoie de oameni, dar care de prea puține ori le cere ajutorul, un om care duce doruri...
Un om care uneori vorbește prea mult, iar alteori tare mâlc.
Un om. Atat

Cu drag,
Un om Imperfect