Schițe din Valea Plângerii

Dragul meu prieten

Dragul meu prieten, ești un om fericit? Poți tu vedea frumusețea lumii în care trăiești și respiri? Culoarea și magia vieții care ți-a fost dăruită? Iubirea și încântarea care îți dansează în suflet? Poți vedea dincolo de ezitările tale lumești? Dincolo de neîncrederea și suferința care ne însoțesc la fiecare pas? Dincolo de invidia și realismul la care suntem supuși?
Treci ușor cu privirea peste fiecare semn al timpului care a trecut peste ființa ta. Oftezi... Nu te simți pregătit să stai față în față cu timpul. E prea greu.
Te gândești la toate eforturile pe care le-ai depus, la toate sacrificiile de care ai fost în stare, la toate poveștile neterminate pe care le-ai lăsat în urmă. Te gândești la cine ai fost și cine ești. Și, atunci te întreb, ești fericit?
De ce ai nevoie pentru a răspunde? De bani? De faimă? De carieră de succes? Ce crezi că te poate face cu adevărat fericit? Care sunt lucrurile în care crezi? Lumea în care ți-ar plăcea să trăiești? Viața pe care ți - o dorești în adâncul sufletului?
Din ce crezi că e formată fericirea? Din lacrimile și regretele a ceea ce nu a fost posibil sau din toate momentele pe care ai avut privilegiul să le trăiești? Din toate visele sfărâmate înainte de a atinge posibilul sau din toate micile reușite care te-au făcut să plângi de bucurie? Din toate Iubirile "pentru totdeauna" sau din toate sentimentele frumoase care ți-au împlinit sufletul? Din toate frământările și neliniștile care nu-ți dau pace sau din toate gândurile absurde sau sincere care ți-au atins inima?
Și, acum spune-mi, suflete, ești fericit?