Schițe din Valea Plângerii

Zona de confort

Ai avut vreodată un locșor unde să te refugiezi atunci când lucrurile nu mergeau așa cum ți-ai dorit? Nu ma refer la un loc fizic, ci un loc al mintii.
Unde să te ascunzi de fiecare dată când simțeai ca toate merg pe dos sau că îți lipsea zâmbetul de pe buze.
Eu am un colț al minții destinat tăcerii. Unde mă las îmbrățișată de sentimentul pe care mi-l oferă. Sunt doar eu și cu mine.
Uneori este greu, aș vrea să îi sparg acei pereți care mă țin captivă cu orice preț, dar alteori este atât de binefăcător acel sentiment pentru mine...
Uneori am impresia că și în momentele de maximă fericire, acel loc va încerca să mă atragă la el, șoptindu-mi la ureche vorbe ademenitoare sau punându-mi în minte diferite gânduri.
Dar apoi... Ma trezesc și revin cu picioarele pe pământ. Reușesc să ies din acel loc unde uneori simt cum mă cuprinde disperarea și alteori îmi place să stau acolo. Aș vrea ca într-o zi să reușesc să părăsesc acel loc definitiv...