Schițe din Valea Plângerii

Într-un final

Sunt o femeie matură, puternică și cu capul pe umeri, dar nu am uitat să fiu o copilă naivă, inocentă și sinceră. Viața m-a învățat că trebuie să mă schimb, dar eu am învățat - o pe ea că, oricâte greutăți îmi va scoate în cale, tot aceeași am sa rămân. Nu vreau să îi răpesc omului șansa de a mă iubi așa cum sunt.
Să rămâi tu însăți într-o lume care te vrea mereu altfel mi se pare una dintre cele mai mai reușite.
Cred că m-am maturizat mult și, nu pentru că am vrut, ci pentru că așa a trebuit. Însă nu mi-am pierdut inocența, e undeva acolo în sufletul meu, o simt de fiecare dată. Am devenit puternică, dar încă sunt naiva, iar naivitatea este defectul oamenilor cu suflet. Și mai cred că am devenit o femeie deșteaptă. Nu îmi las principiile pentru orice iubire trecătoare. Încă mai pot privi, zâmbi și iubi cu sinceritate, asta nu se va schimba niciodată.
Într-un final, mi-am demonstrat mie și vieții că voi rămâne eu însumi oricum, nu contează câte voi fi nevoită să trăiesc.