Schițe din Valea Plângerii

Noaptea

Insomnie, în numele tău voi dormi și la noapte!
Cred că nu sunt singura persoana care îi este dedicată nopții. Iubesc întunericul nopții. Sau, mai bine zis, iubesc sentimentul pe care mi-l oferă. Mă simt liberă, împăcată cu mine, fără inhibiții. În fața nopții mă pot dezbrăca de haine, de mască, de absolut orice.
Îmi place să îmi ascult gândurile în liniștea nopții. Uneori fac atât de multă gălăgie, încât prind zorii zilei trează. Alteori, sunt atât de tăcute încât somnul refuză să mă cuprindă.
Eu trăiesc pe timpul nopții. Îmi place să îmi spun secretele ei, fără să îmi fie rușine. Pentru că noaptea este acea perioadă în care căutăm în noi și nu în alții. Ne punem sub lupă.
Am căutat sânul întunericului și am fost înghițită de noapte.
În noapte suntem noi cu adevărat. Ne lăsăm atinși de ea cu mișcări blânde pe trupul și sufletul nostru. Cred că noaptea nu ne-a fost dăruită pentru somn...