Forever (~H.S. ff.~)

Capitolul 3

După ce ne-a luat din mașină, am auzit mai multe voci, toate fiind de băieți. Au o casă superbă, spre deosebire de a mea.. Adică era o casă modestă, ca toate celelalte case din Londra.

Casa este decorată foarte frumos și e exact cum îmi place, întunecat. Vocile se auzeau din ce în ce mai aproape așa că am închis ochii.

"Când am zis să-mi dea banii mi-a râs în față, m-am enervat, i-am tras un pumn, și am fugit." râde băiatul creț, tonalitatea lui mă făcuse cu greu să mă abțin din râs.

M-am ridicat în fund și am început să râd, se uitau confuzi la mine, ceea ce m-a făcut să râd mai tare.

"Bună dimineața, lume nouă!" încearcă băiatul cu șuviță blondă să fie amuzant. Atunci m-am oprit din râs și i-am dovedit că mi-a stricat cheful.

"O baie aveți?" întreabă Marisa.

"Da, pe holul ăla prima ușă pe stânga!" răspunse băiatul blond cu ochi albaștrii zâmbind.

"Mersi, fac pe mine de când m-ați luat din pădure și nu mă mai pot ține." zâmbește și fuge la toaletă.

Mă așez mai bine și îl observ pe băiatul creț care rânjește lângă mine.

"Ce vrei?" spun înțepată.

"Nimic, râdeam doar." își pune mâna la gură și începe mai tare.

"Păi trebuie să ai un motiv."

Ridică din umeri iar eu oftez. Marisa se întorsese de la baie. Am luat-o spre ușă amândouă și le-am făcut cu mâna băieților.

Până să pun mâna pe clanță, cineva îmi dă peste mână și mă împinge.

"Liam, cereți scuze altfel bătaia ta n-o ia nimeni!" spune blondul și o trage pe Marisa în spatele lui

"Pleacă de aici." țipă crețul și mă ajută să ma ridic.

"Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat!" blondul își cere scuze cu o față de cățeluș plouat, probabil el e mai milos, s-a cam observat din vocea sa tremurândă atunci când a țipat la așa zisul Liam.

"Da, nu se va mai întâmpla! Eu sunt Harry, el e Niall."

"E ok.." spun zâmbind slab, mergând spre Marisa care încă stătea în spatele lui Niall.

"Mâna ta!" arată spre mâna mea vineție, semne că am căzut pe ea.

"Lasă, hai să mergem!"

"Nu plecați nicăieri, Zayn apropo!" se trezește șuviță după tot ce s-a întâmplat.

I-am aruncat o privire urâtă și mi-am pus mâinile în sân. M-am uitat la Harry care nu spunea nimic, cel mai probabil era adevărat.

"Ok, accept. Dar am o singură rugăminte, vreau să-mi aduceți fratele." Toți s-au mirat de faptul că am fost de acord.

După 4 ore de așteptat, Aiden tot n-a ajuns. Marisa a acceptat și ea după repetatele rugăminți ale lui Niall.

Eliot intră pe ușă, în spatele lui fiind Aiden cu o pungă pe cap, purtat de alt paznic.

"Îmi spui și mie unde suntem?" Aiden întreabă paznicul care nu spune nimic.

"Oameni buni, ce probleme aveți? Adică, o pungă, și de gunoi?" spun revoltată.

"Oh Doamne, Megan! Ce mă bucur să te aud." îi dau sacul jos și mă ia în brațe.

"Și eu mă bucur să te revăd!" îmi dau o șuviță după ureche și privesc în jos.

"Ți-am luat și hainele!" arată spre bagajele de lângă ușă.

Harry se uita de la balustradă gelos, dar nu înțeleg care e problema lui. Mă cunoaște de abea cinci ore și deja îl urăște pe Aiden?

"Mi-ai luat și rochia de la tata?" întreb cu o oarecare tristețe în glas.

"Da, nu puteam uita cat de importantă e pentru tine!" zâmbește slab.

"Îți mulțumesc mult! Te iubesc!"

"Și eu te iubesc foarte mult!"

M-am uitat la Harry care avea un zambet micuț pe față.