Forever (~H.S. ff.~)

Capitolul 21

Mă trezesc la târziu, având în vedere că toată noaptea am plâns. Alec nu era pe lângă mine, m-am ridicat și m-am dus la baie să mă aranjez.

Mi-am pieptănat părul și m-am îmbrăcat în haine lejere. I-am mai pus puțină apă și mâncare lui Rock și am coborât jos în living. Pe hol am dat de Harry, nu l-am privit, mi-am continuat drumul.

"Bună.." spune cu vocea sa groasă și răgușită din cauza tutunului. M-am întors și i-am zâmbit.

"Bună." apoi mi-am continuat drumul. A trecut atâta timp, l-am iertat. Ce rost mai are?

Din bucătărie se auzeau voci, așa că m-am dus să vad ce se întâmplă.

"Bună!" spun eu cu un fragment de zâmbet pe față.

Toată lumea s-a ridicat și m-au luat intr-o îmbrățișare strânsă ca în familie. Asta chiar m-a făcut să mă simt mai bine. Mi-am luat un pahar și mi-am pus apă pentru a lua o pastila pentru cap, mă simțeam ca după o noapte de beție.

"Avem o problemă, tocmai ce discutam despre asta!" spuse Liam serios.

"Te ascult." îi răspund punând paharul jos.

"Afro Musk ne-a plantat o bombă în depozit ce va exploda in cateva ore. Trebuie să intrăm prin spate și să ne cuplăm câte doi, să dezactivam bomba și să-l prindem."

"Deci vrei să spui că el e acolo în timp ce o bombă ar putea exploda?" spun pufnind într-un râs plictisit.

Liam a mai dat câteva detalii, cărora nu le-am dat importanta. Priveam prin paharul de sticla, amintiri frumoase si rele, până când imaginile cu Harry și cu mine apărură iar paharul se sparse în mii de bucățele pe gresia lucioasa.

"Îmi pare rău, voi strânge imediat!" spun, dându-mi o șuviță de păr după ureche.

Le-am făcut semn să plece, strângând cu grijă fiecare bucățică în parte. Una dintre ele intră adânc în mâna mea, sângele începând să curgă grăbit pe podea.

"Hei, ești bine?" Harry se puse în genunchi, luând prosoape de hârtie pentru a opri rana din sângerat.

"Da, e ok.." evit contactul vizual.

M-am pus pe scaun, încercând să opresc sângele din a curge, înfășurându-mi mâna toată în bandaje.

"Îmi pare rău." spune Harry, rezemat de perete cu mâinile încrucișate și privirea în jos.

"E ok, m-am obișnuit cu ideea că relația dintre noi a fost falsă." respir adânc, lăsând un suspin să-mi iasă.

"Am fost un escroc, îți promit că nu te voi mai răni!" cred că am mai auzit-o undeva.

Am oftat, și am continuat să strâng cioburile rămase. Privirile lui Harry mă urmăreau, și admirau, în tot ce făceam.

"Ai de gând să-mi mai acorzi o șansă? Vreodată?" vocea sa tremurândă, îmi provoacă fiori pe șina spinării.

"Poate-" sunt întreruptă de Alec ce intră pe ușă zâmbitor, dar odată ce ne vede, zâmbetul său piere și devine încruntat.

"Ce se întâmplă aici?" spune confuz, cu o urmă de nervozitate în glas.

"Nimic, calmează-te!" Harry se înfurie și parăsește camera, în timp ce un gol se lasă în sufletul meu.