Forever (~H.S. ff.~)

Capitolul 17

E atât de tensionată situația, se simte în toată mașina. Mă gândesc numai la ce e mai rău, dacă nu ne vom mai intoarce toți. Am trei pistoale și unul îmi întră în cur, doare teribil.

"Până aici ați plătit! Jos." râde Harry și mă strâmb la el.

Nu știu cum poate să râdă în asemenea momente. Locul era așa pustiu, am mers cu masina prea mult ca să mai țin minte.

Am condus fiecare, Harry dormea de rupea în pauze și asta mă făcea să râd.

Am intrat în depozit, care se afla undeva în deșert, și am început să simt frigul și ecoul din încăperea uriașă.

Am mers până în mijlocul acestuia, nimeni nu scotea niciun sunet, decât tocurile noastre. Am mai mers puțin iar în spatele nostru s-a auzit ceva puternic. Atunci când ne-am uitat am rămas uimiți.

Zayn ca prostu' se împiedicase pe drum plat.

"Harry, ce surpriză să te văd aici!" Un bărbat se face auzit din capătul depozitului, urcat undeva la "balcon".

"Se pare că ai adus-o și pe Megan!"

"Tu cine mai ești?" intreb dându-mă, în spate călcându-l pe picior. Harry se văită de durere, ceilalți abținându-se să nu râdă.

"Vă rog să vă aruncați armele." spune dar eu nu fac nimic altceva decât să-mi pun mâinile în sân.

"Fă cum zice!" Harry îmi șoptește și îmi pune mâna pe pistolul de la ceafă.

Am cedat și l-am scos pe cel de la gleznă și de la pantaloni.

"Acum, Megan vino aici!" m-am uitat îngrozită și m-am mai dat un pas în spate.

"Aștept! Și ia-o și pe fata aia roșcată." zâmbește el și se așază mai bine.

Marisa nu a ezitat nici măcar o clipă. M-a luat de mână si m-a tras până sus. A privit spre pistolul meu, apoi la mine și mi-a zâmbit calm, cred că are un plan.

Când am ajuns sus, două gorile au ieșit din umbră și s-au așezat în poziție.

"Shwarttzwneger nu e nume de brânză?" mă bâlbâi puțin la numele lui, dar încerc să-l insult.

"Se pronunță Schwarzenegger!" țipă și mă trage lângă el punându-mi un pistol la frunte.

Marisa a încercat să ia pistolul dar unul dintre oamenii lui, au fost pe cale să-i rupă mâna luâindu-i pistolul și aruncându-l jos. Am închis ochii și am așteptat, eram la un pas de moarte..

Două focuri de armă s-a auzit, dar nu am simțit nimic, decât eliberarea din strânsura sa. Schwarzenegger era împușcat, paralizat pe jos.

"Ava.. Lydia!" a arătat cu degetul spre Marisa.

"Ava Tesarah Martin.. și Lydia Millen"

"Poftim? Ești pe moarte, spui baliverne!" țip la el.

Schwarzenegger și-a dat ultima răsuflare, nu am putut să-l mai întreb nimic.

"Ava Tesarah Martin! Aiden nu-ți este frate, iar tu ești adoptată." unul dintre paznici face un pas în față.

"Tu ești moștenitoarea familiei Matrin."

"Iar tu ești Lydia Millen, moștenitoarea familiei Millen." celălat paznic a făcut și el un pas în față.

"Ideea este că voi ați moștenit puterea familiei. Veți doborâ fiecare dușman împreună." au vorbit cei doi la unison, arătând și spre ceilalți.

M-am uitat la Liam care zâmbea sincer. Știa... Știa și nu mi-a spus, probabil și de asta am condus până aici ca să aflu cine sunt eu și cine e Marisa când el putea să ne spună de acasă.

"Voi două trebuie să apărați lumea de rău. Ceilalți vă vor ajuta să duceți această luptă. Îi protejăm pe cei ce nu se pot proteja singuri! Voi trebuie să vă bazați pe asta."

"Plecăm!" spun nervoasă și o iau pe Marisa, sau Lydia..