Forever (~H.S. ff.~)

Capitolul 7

Mă trezesc cu o durere incredibilă de cap, uitându-mă buimacă în jur. Harry era pe unul din fotoliile din fața patului. Nu apuc să fac nimic căci o iau la fugă până la baie și dau tot ce am mâncat afară.

"Megan, ești bine?" vine Harry amețit și îmi strânge părul ca să nu-mi vină în față.

"Da, nu am nimic!" spun trăgând apa și sprijinindu-mă de dulapul chiuvetei.

Harry se așeză lângă mine, îmi dădu părul după urechi și îmi pune mâna pe umăr uitându-se cu o privire amuzată la mine.

"Am facut ceva ciudat aseară?" întreb stânjenită.

"Nu, decât ai spus că mă iubești și ai adormit." mă uit mirată la el iar apoi îmi pun mâna pe față, începând să râdem amândoi.

Nu mai beau în viața mea!

"Te pui înapoi în pat, azi nu faci nimic!" Harry se ridică și mă ia în brațe până la pat.

"Dar.."

"Niciun dar, azi stai în pat!" mă întrerupe și pleacă. Nici măcar nu am telefon, habar nu am ce a făcut Harry cu el.

Mă ridic din pat și fug în camera Marisei. Deschid ușa și acolo o văd dormind cu Aiden în brațe, dar oare Alison unde e?

Merg în camera lui Niall și o văd acolo cu Niall în brațe, bănuiesc că eu și Harry suntem singurii trezi. Mă duc înapoi în camera lui Harry și mă pun în pat învelindu-mă.

La puțin timp intră și Harry cu o tavă, pe ea fiind câteva felii de pâine cu unt și cu dulceață. Mă ridic în fund iar el pune tava în fața mea și se așează lângă ea. Iau o felie și se uită la mine zâmbind trist, poate din cauza biletului de ieri.

"Vrei?" îl intreb și el aprobă dând ușor din cap. Mușcă cu poftă iar la gură îi rămâne dulceață și zâmbește ca un copil.

"Ești un porc!" spun în timp ce îl șterg cu un șervețel.

M-am mutat aici și deja am doi copii.

Terminăm micul dejun iar Harry pune tava pe mica măsuță dintre fotolii. Se îndreaptă spre pat și se aruncă în el.

"M-ai place?" întrebă iar eu rămân împietrită la auzul acestor cuvinte.

"De fapt, nu știu ce simt în momentul ăsta.." zic și mă întind uitându-mă lung la tavan.

O liniște se lăsă între noi, doar vântul se mai auzea bătând crengile de la copacul ce era poziționat în fața geamului.

"Dar de ce te comporți așa frumos cu mine?" sparg liniștea și pornesc contactul vizual.

"Iți știu povestea, Megan. Te-am căutat foarte mult pentru că vreau să-ți ofer o viață mai bună decât cea pe care ai avut-o!" vorbele sale mă uimesc, nu pot să cred.

Ne privim lung, Harry uitându-se ba la mine, ba la buzele mele. Nimeni nu zicea nimic, până când Harry m-a tras punându-mă de asupra lui.

Dintr-odată începe să mă sărute, eu încercând să mă dau jos după el.

"Nu putem face asta. Adică nici măcar nu ne cunoaștem atât de bine. Sunt aici de câteva zile, dă-mi timp să ma acomodez, te rog!"liniștea se lăsă iarăși între noi.

"Te apreciez, faci atâtea pentru mine. Ești un om bun! Dar.." mă întrerupe iar și simt cum o venă îmi explodează de nervi.

"Nu sunt un om bun!" spune și trântește ușa, coborând cu pași greoi scările.

M-am dus la Marisa în cameră, nu voiam să stau singură. Intru și se pare că și ea era în starea în care eram și eu. Am chemat-o și pe Alison. Toate trei, spuneai că suntem zombii. Aveam cearcăne și parul ciufulit iar capul ne durea teribil.

Le-am spus și lor despre faza cu Harry. Au rămas uimite, și-au dat seama că-l plac, puțin.

"Păi și unde a plecat?" întreabă Alison.

"E ora 14:00, cred că s-a dus acolo." spun și arăt spre ceas. Mi-e frică pentru el, nu vreau să pățească ceva.

"Oh, nu vreți să mergem la un film jos?" Marisa vine cu o idee.

Am făcut floricelele, am luat înghețata și ne-am așezat pe una din canapele, dând drumul la televizor și punându-ne păturicile pe cap fiecare.

"Horror?" rânjește malefic Alison, intrând pe The Conjuring.

"Normal, nu-mi plac alea de dragoste." zic iar ea pornește filmul.

Ziua a trecut repede, la fiecare sperietură ne puneam mâna la ochi și râdeam incontrolabil. Este ora 19:17 iar băieți nu au venit. Am vizionat și părțile 2-3.

Eram la ultimul film, o sperietură groaznică urma, dar în acel moment ușa se deschide și pe ea intră Harry nervos cu vânătâi uriașe pe față și pe mâini, în urma sa fiind și băieții nervoși dar fără nicio rană, ceea ce a provocat un șoc mai mare.

Casa fu' plină de toate țipetele noastre și floricele aruncate în toate părțile. Băieții au început și ei să țipe, asta pănă când ne-am calmat.

"La ce vă uitați de țipați aș?" strigă Zayn lăsându-și mâinile jos.

Cum l-am văzut pe Harry, am fugit la el în brațe. Era rănit, buza sa era spartă, pe mâinile sale avea urme de cuțit iar sângele se oprise.

"Ești bine?" îi pun mâna pe față și îi mângâi obrazul cu degetul.

"Lasă-mă!" îmi dă mâna la o parte și urcă în camera lui.

"Niall, spune-mi ce s-a întâmplat!" îl apuc de umeri și mă uit în ochii lui cu o privire ucigătoare.

"Îți voi explica mai târziu, acum nu pot." se uită cu regret și pleacă. În ochii mei se strâng lacrimile și încep să curgă pe obraji, fetele vin și mă iau într-o îmbrățișare strânsă spunând că totul va fi bine.

"În seara asta puteți dormi cu mine? Mi-e frică!" spun și ele încep a râde.

Strângem floricelele de pe jos, împachetăm păturicile și înainte să urcăm o blondă și o șatenă intră pe ușă cu o tonă de bagaje.

"Eleanor? Perrie?" Alison fuge spre ele și le îmbrățișează, eu cu Marisa făcându-le cu mâna și râzând.

"Zayn! Louis!" strig eu și ei ies uitându-se confuzi spre mine. Le arăt spre fete și încep ei să fugă râzand spre ele, sărutându-le fericiți.