Story of my life (with Justin Bieber)

Cap.17 Asta cine mai e?

Justin P.O.V.

Eu: Asa ceva nu se poate. Sunt acolo in cinci minute.

Am iesit din casa ca un fulger si m-am indreptat spre masina, trebuia sa ajung la spital. Ceva se intamplase cu tatal meu. Asta era inca o veste proasta pe care puteam s-o aflu in seara asta. M-am saturat de atatea probleme, sincer nu le mai fac fata, nu stiu unde sa ma impart.

Ma apropiam repede de spitalul in care aflasem ca se afla tatal meu. Cativa jurmalisti curiosi s-au adunat acolo. Normal, de-abia asteptau sa afle ce se intamplase cu Jeremmy Bieber.

- Justin Bieber! tipa un jurnalist, in momentul in care ma vede.

Mi-am dat ochii peste cap si am continuat sa merg, ignorandu-l pe respectivul. Asta pana cand incheietura mainii sa-mi fie prinsa intr-o pereche de degete puternice.

Eu: Oh, la naiba! Nu intelegeti ca...

Inima mi se oprise in loc pentru o secunda.

Eu: Mama? De ce nu m-ai anuntat ca tata e in spital? urlu eu, tarand-o pe aceasta dupa mine in incinta spitalului.

Si-a lasat privirea in pamant.

Mama: In primul rand, deoarece ai destule probleme. Iar in al doilea rand, deoarece nu credeam ca te intereseaza in totalitate la cum te-ai comportat cu noi in ultima vreme.

Orice, numai asta nu m-am asteptat sa aud.  

Eu: Sunteti parintii mei.  

Simteam cum o stare de nervi imi invada corpul, iar totate sentimentele pe care le aveam acum... Era pur si simplu prea mult pentru a mai suporta. Simteam ca foarte curand voi exploda.

Eu: Orice s-ar intampla, o sa-mi pese. Si trebuie sa stiti asta! Pot sa vorbesc cu el?  

Mama: Sigur! a spus aceasta in timp ce s-a indreptat spre salonul tatalui meu.  

Am intrat impreuna cu mama, iar cand tata ne-a vazut un zambet i s-a afisat pe fata.

Eu: Tata, esti bine?  

Tata: Sunt bine, fiule. Am doar niste probleme cu spatele.  

Eu: M-am speriat.   

Tata: Dar tu cum mai esti?  

Eu: Nu prea bine.  

Tata: Ce s-a intamplat? Nu ne-ai mai dat nici un semn de viata.  

Eu: Stiu. Si imi pare foarte rau, dar am avut niste probleme serioase.  

Mama: Mai exact? De ce ai renuntat la muzica?  

Eu: Nu pot sa spun ca am renuntat, poate intr-o buna zi ma voi intoarce la cariera mea de muzician. Asta nu conteaza. Am cunoscut o fata minunata de care m-am indragostit si din cauza mea ne-am despartit. Dar dupa noua luni am reusit sa dau de ea si am aflat ca am o fetita. Am fost fericiti pana acum, dar tatal ei nu e de acord cu relatia noastra.  

Mama: Biatul meu are o fetita? Cum o cheama?  

Eu: Jessica.  

Tata: Si cand putem sa le cunoastem si noi pe cele doua printese din viata ta?  

Eu: Cred ca maine.  

Mama: Si de ce tatal ei nu e de acord cu relatia voastra?  

Eu: Nu ma suporta, zice ca sunt un drogat si ca-mi bat joc de ea.  

Mama: Justin, tu te mai droghezi?  

Eu: Nu, mama!   

Am tresarit usor in momentul in care telefonul meu a vibrat. Tocmai primisem un SMS de la Beatrice. Fata asta nu are somn la ora asta? Deschid acel SMS si incep sa-l citesc: '' Justin? Am incercat dar nu m-am putut abtine sa nu-ti scriu acest mesaj. Stiu ca probabil dormi la ora asta, dar sunt convinsa ca o sa vezi mesajul manine dimineata. Poate te intrebi de ce sunt treaza la ora unu noaptea? Poate pentru ca nu pot dormi, ma gandesc intruna la tine. Imi e dor de tine fiinta perfecta. Te iubesc. Te iubesc si mi-e dor de tine...''