Eu: Dar...mami...unde te duci?* spun cu lacrimi in ochi*
Mama: Ma voi intoarce! Promit! Tot ce trebuie sa faci e sa stai aici si sa nu pleci nicaieri! Ai inteles?!?
Eu: Mami........
Mama: Nu uita!! Mami te iubeste!!* m-a pupat pe frunte si s-a facut disparuta*
In seara asta e Craciunul. Seara in care toate familile sarbatoresc, petrec, se bucura de timpul petrecut impreuna si isi dau cadouri dovedind-usi dragostea unul pentru celalalt!! Si uite-ma si pe mine, o fetita de 5 ani, lasata pe strazi de propria mama in seara de Craciun. In seara in care se auzeau colinde de Craciun, in care casele straluceau din cauza beculetelor colorate, in care poti vedea familii fericite, in care fulgii de zapada care cad din cer ca niste cristale se astern pe pamant si pe geaca mea mica si roz.
Am asteptat, am asteptat in continu 3 zile ca mama sa se intoarca chiar daca stiam ca n-o va face. Am stat nemiscata in acelasi loc in care am fost lasata. Pe o bancuta mica dintr-un parc in care obisnuiam sa vin mereu cu mama si fratele meu mare.
A fost cea mai frumoasa seara pe care am vazut-o, dar in acelasi timp, si seara care m-a distrus.
