Capitolul 6!

580 40 4
                                    

Din perspectiva lui V:

N-am putut dormi deloc azi noapte.

. Nu pot sa mi-o scot din minte. Ma  gandesc in continu la Miki. Si ma streseaza asta. Ce cacat frate!!!

Cineva intra ca uraganul in camera. Era Rap Mon...logic.

R.M: Trezeste-te omule!! Cat mai dormi?

Eu   N-am dormit deloc. Lasa-ma!!

Il aud cum iese din camera si rasuflu usurat. Acum pot sa dorm si eu linistit. Ma bag sub patura si ma asez mai comod in patul moale. Cand aproape atipisem si eu...simt o picatura rece de apa cum imi pica pe gat. Imi intorc capul si il vad pe Rap Monster cu o galeata in mana.

Eu: Ce.....?

R.M: Eu ti-am zis sa te trezesti!!

Mi-a turnat toata galeata plina cu apa rece in cap. Si uite asa am facut un dus de dimineata si mi-am spalat si lenjeria de la pat.

R.M: Cuplacere!!

Eu: Te bat!!

A luat-o la fuga si eu dupa el. Toata lumea era la masa, macau linistiti pana am aparut si noi. Noi ne alergam in jurul mesei si ceilalti se comportau ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ma rog...probabil s-au obisnuit cu noi. Dupa cateva minute de alergat prin toata cladirea aia imensa, ma calmez si ma duc in camera ca sa ma pregatesc de scoala.

Cel mai naspa la scoala mea e ca am uniforma. Urasc uniforma. Nu inteleg de ce nu ne putem imbraca cum vrem noi. Niciodata n-am inteles asta.

Imi iau camasa care o las mereu deschisa la cei trei nasturi de sus, pantalonii negrii, imi aranjez parul putin si sunt gata. Sunt in aceeasi clasa cu Jung Kook, in rest ceilalti sunt la alte scoli. Ma inteleg cu toti din trupa, dar cel mai bun prieten al meu e Jung Kook.

Ies din camera si cobor scarile si cineva imi arunca cu o mingie in cap.

Eu: Pe bune?

J.K: Asta a fost pentru ca iar o sa intarziem din cauza ta!!

Mda...am o problema cu timpul. Niciodata nu ajung cand trebuie....dar nu-i problema sunt obisnuit sa intarzii...si l-am obisnuit si pe Jung Kook cu asta.

Ne incaltam cu totii si plecam pe drumuri diferite. Cum suntem la scoli diferite mergem pe drumuri separate.

Eu cu Jung Kook, in drum spre scoala, trecem mereu pe langa un orfelinat. Chiar imi e mila de copii care stau aici.

J.K: Auzi...aia nu e....

Cand imi intorc capul o vad pe Miki cum iese din curtea orfelinatului cu inca doua fete. Sunt foarte diferite de ea. Mai are un pic si pica pe jos la cat de obosita arata. Dar nu asta conteaza acum. Ce conteaza e de ce a iesit din curtea orfelinatului?

J.K: Stiai?

Eu: Nu!

J.K: Pai n-ai dus-o tu acasa?

Eu: Ba da..dar am lasat-o in fata unui bloc si a zis ca acolo sta. Nu mi-a zis nimic...

J.K: Hai sa o intrebam de ce..

Eu: Ce?..

J.K: MIKI!!

I-am pus imediat mana la gura si ne-an ascuns dupa gard.

V: Ai inebunit?!

J.K: Dar ce am facut?

Eu: Nimic...dar mi-a venit o idee pe moment si nu trebuie sa ne vada. Nu pune intrebari si ia-te dupa mine.

Nu te pune cu mine!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum