Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 5

Sâmbătă.

Azi aș fi fost fericită să mă trezesc dacă nu era pentru că mama pleacă și mă lasă în grija fratelui meu vitreg.

M-am uitat la ceas și mi-am dat seama că mama pleacă într-o oră, după cum mi-a zis ieri.

Am coborât scările și l-am văzut pe Enzo.

Ce face aici?

-Pregătită să vii cu mine, dulceață? a întrebat cu un ton batjocoritor.

Mi-am dat ochii peste cap și i-am ignorat întrebarea.

-Și mama?

-Cu tatăl meu, cred că și-o trag în subsol.

M-am înnecat cu saliva.

-Taci! Nu vreau să îmi imaginez.

Enzo a scos un hohot de râs.

Nu am mai zis nimic și m-am dus în bucătărie ca să mănânc ceva.

Am deschis frigiderul, am luat o sticlã de lapte și l-am turnat într-un pahar.

-Îți place laptele?

Am tresărit când am auzit vocea lui Enzo, făcându-mă să îmi torn lapte pe tricou.

-Rahat.

Sunt pătată peste tot.

-Îți stă bine toată pătată de lapte, Nix.

Mi-a făcut cu ochiul.

-Vreau să te strâng de gât, Enzo, spun cât de senin pot.

Fratele meu vitreg a început să mă privească de sus până jos, oprindu-se mai mult pe sâni.

Mă uit în jos și observ ce transparente sunt... prietenele mele, de vreme ce nu port sutien.

Am încercat să acopăr tot ce am putut cu brațele.

-Sunt mai proeminenți decât vârful unei mese.

-Nix, noi...

Mama a intrat în bucătărie, dar când m-a văzut s-a oprit din vorbit.

-Ce ți s-a întâmplat?

-Am dat lapte pe mine fără să vreau, am zis.

În momentul când am privit-o pe mama, mi-am dat seama că are părul puțin... ciufulit.

L-am privit pe Enzo care era lângă mine și care mi-a dat un cot în coaste.

-Vezi? Ce ziceam, a susurat în urechea mea.

-Totul gata, copii? a întrebat Chris intrând în bucãtãrie.

-Deja plecați? am întrebat încercând să îmi ascund nervii.

Mama a aprobat.

-E mai bine să fim acolo mai devreme.

Am luat o gură mare de aer.

-Bine. Mă duc după geanta mea.

Înainte să ies din bucătărie, vocea mamei m-a oprit.

-Enzo te poate ajuta.

-Nu, multumesc. Pot singură.

Am zâmbit fals și am ieșit de acolo.

-Ce încăpățânată e, am auzit vocea celei care m-a nãscut.