Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 48

Enzo

-A fost primul meu serviciu. Eram în avion, așteptând sã decoleze. Urma sã fiu profesor la o universitate de acolo, din Argentina. Cel mai tânãr de acolo.

-Wow, zice Nix surprinsã. Pãrinții tãi trebuie sã fie foarte mândri.

Am aprobat dându-i dreptate.

-Mama era.

-Și tatãl tãu?

-Vei vedea. Asta a fost ziua în care am cunoscut-o pe Siena. Prima mea iubire. S-a așezat lângã mine în avion.

-Argentina, nu? mi-a zis cunoscându-mi râsul tipic.

-Încã îmi amintesc accentul ei tipic englezesc. În acel moment nenorocit în care am vãzut-o, m-am îndrãgostit.

-Cum te poți îndrãgosti de cineva pe care abia l-ai cunoscut? a întrebat Nix încrucișându-și brațele.

Am scos un mic hohot de râs.

-Știu cum sunã, dar uneori, ai nevoie doar de o nenorocitã de secundã.

A aprobat și a zâmbit, știu cã e forțat, dar continu:

-În ziua urmãtoare, am mers la universitatea unde trebuia sã muncesc. În acea zi l-am cunoscut pe decan.

-Decan?

-Monstrul nenorocit.

-Ai ajuns târziu, a fost primul lucru pe care mi l-a zis.

-Îmi pare rãu, domnule. E prima mea zi în Argentina și nu o cunosc.

El și-a rotit ochii oribili:

-Dacã vrei serviciul ãsta, trebuie sã îl iei în serios.

-Îmi pare rãu, serios, am repetat ca un prost. Nu se va mai întâmpla.

-Sper. Înainte sã începi, trebuie sã îți spun ceva, bãiete. S-a ridicat de pe scaunul lui și s-a apropiat de mine. Suntem fericiți sã te avem în echipa noastrã.

-Bine, asta a fost foarte drãguț, a spus Nix, câștigând un râset din partea mea.

-Nu îți da cu pãrerea așa repede.

-Dar trebuie sã știi cã avem reguli stricte între profesori.

-Mã privea de sus, știam cã se simte superior mie. Și asta mã enerva mult.

-Le voi respecta pe toate.

-Ești foarte tânãr și ești deja profesor, asta e demn de vorbit.

-Mulțumesc, domnule.

-Vârsta normalã e de la douãzeci și cinci în sus. Aici, mulți elevi au vârsta ta.

-E vreo problemã cu asta?

-Avem reguli stricte. Profesorii nu pot ieși cu elevii.

Am deschis gura surprins. Nu era intenția mea nici sã mã apropii de ele.

-Nu mã gândeam la asta.

-Speri sã nu încalci nicio regulã, Enzo. O greșealã și ești dat afarã.

Nix și-a mușcat buza cu furie.

-Crede-mã, asta nu e nimic din ce vine.

-Nu voi greși, am zis sigur pe mine. Dupã ce am terminat de vorbit cu el, am mers la un hotel care era în apropiere.