Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*

Capitolul 33

-C-ce? a întrebat cu ochii deschiși.

Rahat, am zis-o cu voce tare.

-Nix! Enzo!

Vocea mamei lui Nix se face prezentã și atenția se mutã la ea.

-Mama! exclamã, merge acolo fugind și o îmbrãțișeazã puternic.

-Ești frumoasã, drãguțo.

-Aceeași pãrere o am, Nix, spune și tatãl meu.

Surorii mele vitrege îi crește și mai tare zâmbetul.

-Trebuie sã sãrbãtorim succesul firmei voastre, spune Nix așezându-se pe un scaun lângã pãrinții noștri.

-Mama ta e cea mai bunã angajatã pe care o am, a comentat tatãl meu privind-o mândru, apoi privirea lui s-a pus pe mine.

-Cum îți merge, Enzo?

-Bine, am rãspuns simplu.

Am observat privirea lui Nix pe mine și când ochii noștri s-au întâlnit, a spus:

-Doar bine?

M-am pus serios.

-Nu e treaba ta.

Când zic asta, Nix nu mai adaugã nimic și tace.

~*~

Nix

Cina a fost genialã.

Mai puțin acele momente tensionate între Enzo și tatãl lui. Mãcar și-au adresat douã cuvinte.

Acum, când am ajuns eu și Enzo la hotel, l-am strigat sã se opreascã.

-Așteaptã.

S-a întors spre mine.

-Ce?

-Ce s-a întâmplat? Fața ta s-a schimbat de când l-ai vãzut pe tatãl tãu. Ce e rãu între voi?

Enzo și-a dat ochii peste cap și și-a încrucișat brațele.

-Ce vrei sã auzi, Nix? Tipicul "Am avut o nenorocitã de ceartã și de atunci nu am mai vorbit"?

-De ce ești așa? am întrebat ofensatã.

-Pur și simplu nu vreau sã vorbesc despre asta, cu atât mai puțin cu tine.

-Doar voiam sã te ajut, la naiba.

Practic am țipat și multe persoane care erau în hotel s-au întors spre noi.

-Nu am nevoie de ajutorul tãu. Nu am nevoie de nimeni, spune și fãrã mai mult se întoarce în camera lui.

Furia îmi controleazã corpul și nu o pot opri, așa cã atunci când deschide ușa pentru a intra, alerg și îl opresc.

-Știi ce? Sunt sãtulă sã te schimbi atât. Într-un moment vrei sã îmi rupi rochia, iar în altul pur și simplu mã ignori. Ești foarte confuz, niciodatã nu vrei sã vorbești. Știind cã ai nevoie, dar pãstrezi pentru tine. Și dacã fugi de mine mereu când tensiunea crește, atunci de ce te joci cu mine și mã confuzi mai mult?

Sunetul de la ușã când Enzo o închide, mã face sã mã opresc din vorbit.

Mi-a închis nenorocita de ușã în fațã.

~*~

În ziua urmãtoare, eu și mama am mers la cumpãrãturi. Sincer, aveam nevoie de asta.

-Îți voi cumpãra tot ce vrei, Nix.

Am deschis ochii largi.

-E foarte scump, mama.

Și-a rotit ochii și face un gest arãtând neimportanța.

-Noul meu loc de muncã îmi permite asta.

-Mama, poți sã nu îmi cumperi nimic, vreau sã petrec timp cu tine.

Mama a zâmbi tandru.

-Și eu, dar tot îți cumpãr haine.

Amândouã am râs și am lãsat pierdutã conversația.

Nu cumpãr lucruri foarte scumpe, iar aici asta se poartã. Vãd asta pur și simplu prostesc.

-Dar privește asta cât de frumoasã este, a exclamat și s-a îndepãrtat de mine ca sã vadã rochia care i-a plãcut.

Am decis sã merg și eu haine. Asta e incredibil. Au multe lucruri.

Primul lucru care mi-a atras atenția e un top negru din dantelã.

L-am scos din cuier și l-am privit mai bine.

E prețios.

-Îl vrei? Hai, du-te sã îl probezi.

S-a apropiat mama de mine fãcându-mi cu ochiul.

Am acceptat zâmbind.

Ajung în cabina de probã și îmi scot hainele pentru a rãmâne în lenjerie intimã.

O iau din partea de sus pentru a o încerca, dar sunetul telefonului meu mã oprește.

Enzo: Unde ești? Am fost în camera ta, dar nu erai acolo.

Oftez puternic. Cine se crede? Sã îmi facã asta și apoi sã îmi scrie de parcã nu s-a întâmplat nimic?

Deschid camera și mã prefac cã filmez:

-Enzo, te rog, vino la magazin sã mã iei.

Chiar crede cã voi spune asta?

E un prost.

Un alt sunet provenit de la telefon mã face sã îl deschid din nou.

Videoclipul a fost trimis cu succes.

Ce naiba tocmai am fãcut?