Capitolul 39

18.7K 442 37
                                    

-Îți jur, sunt foarte supãratã pe el.

-Asta înseamnã cã ești geloasã.

-Ești nebunã, Africa, exclam aproape țipând. Murmur o scuzã când îmi dau seama cã am ridicat vocea.

-Nu poți povesti nimic nimãnui. Tatãl lui Carter poate fi periculos. Nu ai auzit zvonurile?

-Ce zvonuri?

Mi-am încrețit fruntea fãrã sã înțeleg nimic.

-Am auzit cã fac treburi ilegale. Nimeni nu îl poate distruge pentru cã tuturor le e fricã de el.

-Asta nu poate fi adevãrat, spun fãrã sã cred. Tatãl lui a fost foarte drăguț cu mine.

Africa își ridicã umerii.

-Era așa cu tine pentru cã ieșeai cu fiul lui. Doar promite-mi cã nu te vei bãga în asta. Nu ai nevoie de mai multe probleme.

Are dreptate.

Am oftat puternic și apoi mi-am frecat fața cu frustrare.

-Dar cretinul ãsta meritã o pedeapsã.

-Karma își va face treaba, Nix. Târziu, dar își va face treaba.

Karma s-a întors pentru cã a vrut sã mã violeze?

Africa mã privește și a fixat-o pe ceva în spatele meu. Din curiozitate, m-am întors și m-am blocat.

-Vezi ce vãd și eu? am întrebat-o pe prietena mea cea mai bunã, referindu-mã la Enzo și directoare.

Vorbeau -din nou- și îi vedeam foarte comozi și prinși în conversație.

Imediat, directoarea se desparte de el, fãcându-i cu ochiul. Enzo i-a zâmbit ca rãspuns și se îndepãrteazã spre hol.

-Enzo e cu Estibaliz?

-Așa se pare, a rãspuns Africa la fel de terorizatã ca mine.

-Dar el nu o suporta.

-Poate și-a schimbat pãrerea.

-O sã aflu, spun sigurã.

M-am despãrțit de prietena mea și am mers sã îl caut pe fratele meu vitreg.

-Vei ajunge târziu la orã, am auzit-o țipând pe Africa, dar nu m-am oprit.

L-am gãsit pe Enzo care intra în sala profesorilor.

-Domnule Soler.

-Da?

S-a întors ridicând o sprânceanã.

-Trebuie sã vorbim. Urmați-mã.

Dupã ce mârâie, mã ascultã și mã urmãrește. Mergem în camera de curãțenie și spun:

-Ești în pericol.

-Ce? De ce? a întrebat el pierdut.

-Estibaliz s-a fixat pe tine.

-Și? Nu o pot învinovãți.

Mi-am rotit ochii la aroganța lui.

-Doar ascultã-mã. E nebunã. Ai auzit povestea celor trei foști ai ei?

-Nix, îmi pierzi timpul. Am treabã de fãcut.

-Încerc sã te salvez de o psihopatã, am exclamat.

-Îmi pare rãu, Nix, dar nu te intereseazã.

Ce i se întâmplã?

-Credeam cã o urãști.

-Bine, la început, o fãceam. Dar Estibaliz e foarte deșteaptã și ar fi o mare minciunã sã spun cã nu mi se pare atractivã.

-Ți-ai pierdut capul? am întrebat din cauza schimbãrilor din capul lui. E nebunã.

-Nix, eu și ea vom avea o cinã mâine. Și dacã ești geloasã, doar spune-mi.

Cum poate fi așa?

-Vei regreta cã ai ieșit cu ea. A vrut sã se cãsãtoreascã cu fostul ei dupã trei întâlniri.

Enzo a scos un hohot de râs.

-Chiar crezi rahatul ãsta?

De data asta am râs eu.

-Te avertizez, Enzo. Doar amintește-ți cuvintele mele.

~*~

-Începi sã mã iriți, spune Africa.

E adevãrat cã de jumãtate de orã mã plimb prin camera ei, dar nu pot evita, sunt nervoasã.

-Ce s-a întâmplat?

-Enzo e la cinã cu Estibaliz.

Prietena mea își deschide larg ochii.

-Serios? Credeam cã glumește.

-Și eu. Mi-e fricã, Africa.

Ea s-a apropiat de mine.

-Ascultã-mã, Nix.

-Trebuie sã ruinez asta. Așteaptã, nu pot, am țipat frustratã. Dar trebuie sã o fac. Enzo nu mã poate sãruta și apoi sã aibã o cinã cu o altã femeie. Cine crede cã e? Un zeu? Sãrutã bine, dar asta nu îl face special. E diavolul. Îl urãsc.

Am rãmas în liniște câteva secunde.

-Cred cã o sã înnebunesc.

-Oprește-te acum. Cu rahatul ãsta mai mult îți faci rãu.

Soneria a întrerupt-o.

-Mã duc sã deschid.

-Ce face aici? întreb când vãd cã e vorba de Gisele.

-Nix... m-a avertizat Africa. O iubesc pe Gisele.

-Nu are nicio treabã cu problema mea acum.

-Plec, dacã vrei.

-Nu am încredere în tine, Gisele. Nu o voi ascunde. Și da, pleacã.

-Tu ești cea care creeazã probleme aici, Nix. Doar ești geloasã pentru cã Enzo e la o cinã cu directoarea și nu cu tine.

Am negat cu capul de mai multe ori.

-E prietenul meu și îmi fac griji pentru el.

-Fetelor, relaxați-vã, a încercat Gisele sã ne calmeze.

-Atunci, de ce trebuie sã fii așa cu Gisele? a exclamat Africa înroșindu-se.

-Pentru cã...

Am început sã vorbesc, dar m-am gândit mai bine și am tãcut.

-Știți ceva? Mai bine vã las singure.

Și fãrã mai mult, ies de acolo simțind ca fumeg.

~*~

Urãsc situația asta. Nu pot face nimic.

Oh, Doamne, sunt atât de geloasã.

Doar am nevoie sã mã confesez la Enzo. Nu pot continua cu asta.

Aud niște râsete.

De unde vin?

Îmi ridic privirea și îi vãd.

Enzo și Estibaliz.

Sãrutându-se.

Nu. Nu. Nu. Nu. Nu.

Fratele meu vitreg? Profesorul meu. *TRADUSĂ*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum