pe drumul meu

capitolul 1

După ce părinții mei au divorțat, viața mea nu mai este roz... Am încercat să fiu puternică, dar nu am reușit. Acest subiect mă face slabă. Singura armă care mă rănește este trecutul. Durerea îmi devine drog, iar ura îmi devine aer. M-am pierdut într-un univers al suferinței, iar fosta eu a rămas doar o umbră care țipă după ajutor. Fosta eu era atât de fericită, dar fericirea a ales să mă părăsească și să lase în urmă o persoană macabră. Uneori ținem prea multe în interiorul nostru pentru că este dificil să găsim persoane care  să ne înțeleagă sau pentru că alți oameni ne-au făcut să ne pierdem încrederea.

-Addie? Vocea profesoarei mă trezește din gânduri și mă ridic pentru a citi tema.
-Orice om e o carte în devenire
Fiecare om din momentul în care vede lumina soarelui
Și simte adierea vântului, devine personajul principal în propia poveste.
Timp de o viață, fiecare filă este creată într-un mod total diferit de pagină
Ce a fost și ceea ce va urma mai departe.
O carte poate fi percepută de numeroase persoane, dar evitată de altele
La fel e și cu un om
Nu mulți îl înțeleg, nu mulți îl apreciază
Dacă coperta e lipsită de mii de culori, filele nici nu mai contează
Orice om este o carte în devenire
Orice om are un început
Are însemnări
Are notițe,
Dar are și un sfarșit
Un sfârșit frumos sau unul cu mii de cioburi strânse în inima ta.
Sfârșitul..., sfârșitul este cel mai dureros atât într-o carte, cât și în viața reala.
Dar știți care este cel mai dureros lucru?
Să te desparți de personajele care  au trăit o mulțime de emoții și împreună cu ele, ai trăit și tu.

Câteodată, mă întreb ce legătura are teama cu viața. De ce ne este frică de unele lucruri? Ca și atunci când profesorul te pune să povestești ceva și vocea îți tremură, picioarele ți se înmoaie și te bâlbâi ca și cum nu ai mai fi citit niciodată.  Atunci când erai mică și credeai că în casă erau umbre și monștri. Coridoarele pline cu ecouri și gemete.

Stăteai singură, în pat până dimineața
Plângând... ”Vin după mine.”
Și ai încercat să păstrezi pentru tine, aceste secrete
Mintea ta este ca o boală mortală.
Ai plecat pentru câteva ore,
Ți-e sufletul pustiu
Tresari la cele mai nesimnificate sunete
Nu ai putut suporta persoana care trăia în tine
Întorcând toate oglinzile din jurul tău.

Râzând că nu are logică ce spun, ies din școală și mă îndrept spre casa mea.

************************************
Salutare oameni frumoși
Aceasta este prima carte așa că nu mă judecați după felul care scriu și după felul cum se exprimă personajele
O să încerc să mai corectez pe parcurs greșelile gramaticale si c-am atât
Lectură plăcută în continuare <3