pe drumul meu

capitolul 5

- Bine, accept.
Băiatul de lângă mine pare fericit că îi accept propunerea de a mă duce acasă.

Drumul a fost tăcut. Câteodată îi mai admir părul lui negru ciufulit și firele care și-au găsit locul perfect pe fruntea lui.

- De cât  timp ești prietenă cu Dalila?
Îmi îndrept privirea spre el și încep să vorbesc cu o voce ușor răgușită.

- Din clasa întâi și din clasa a doua, am devenit cele mai bune prietene. Zâmbește cu colțul gurii și asta mă amuză.

- Ești chiar simpatică.
Obrajii îmi roșesc și mașina se oprește.

- Am ajuns.
Îi mulțumesc și mă dau jos din mașină.
Ajunsă în fața casei, îl văd pe fratele meu afară și lumina aprinsă în casă. Asta înseamnă un singur lucru. Mama a ajuns acasă. Eric mă observă și vine spre mine.

- Unde ai fost?
Acesta pare îngrijorat.

- Despre asta putem vorbi mai târziu.
Acum explică-mi și mie ce e asta. Îi fac semn spre lumina din casă.

- Addie. Dacă intrăm în casă, mama o să te ucidă. Dacă nu intrăm azi ne ucide pe amândoi. 
Nici nu vrea să îmi imaginez de câte ori m-a sunat mama.

- Poate este o fereastră deschisă și intrăm așa în casă.
Acesta se uită cu o privire tristă la mine.

- Am verificat peste tot. Mama a închis toate ferestrele.
Sunt panicată, dar singura opțiune este să intrăm pe ușă.

- Eric, intrăm în casă.
Îmi face semn să merg după el. Deschide încet ușa care scârțâie și intrăm cu frică în casă. Mama ne observă. Pare mai îngrijorată ca niciodată. 

- Unde ați fost? Addie de ce nu ai răspuns la telefon? Eric, cu tine nici nu mai are rost să vorbesc.
Eric râde puțin, dar își schimbă privirea feței când mama se uită urât la el. I-aș spune mamei că am fost la Dali acasă, dar îmbrăcămintea vorbește de la sine.

- Nici nu m-am așteptat la așa ceva din partea ta, domnișoară Evans.
Mă uit nevinovată la ea și oftează.

- Mamă, de fapt...  Eric era pregătit pentru alte povești, dar îl întrerup.

- Dacă îți dorești adevărul, o să ți-l spun. Eric se uită la mine rugându-se ca mama să mă creadă.  Eric m-a dus  la bibliotecă din centru pentru că începe să îmi placă astrologia și am stat să admir frumusețea stelelor.
Eric mai are puțin și râde, dar dacă face asta mama o să își de-a seama că am mințit-o.

- Înțeleg că ești mică și nu știi ce vrei de la viață, dar știi foarte bine că am stabilit că vei urma actoria.
Eric dă din cap pentru a-i da dreptate mamei.

- Promit să nu te mai dezamăgesc și o să îmi i-au în serios meseria ce am stabilit-o.
Mama pare mai ușurată, dar tot sunt dezamăgită.

- Cu tine, Eric nici nu mai are rost să vorbesc. De ce vii atât de târziu acasă?  Nu îți ajunge ceva sau nu îți ofer destulă libertate?

Mama îmi face semn să merg sus și mai mult fug decât merg. Îmi i-au prosopul și îmi fac o baie scurtă. Mă îmbrac cu niște pijamale la întâmplare și i-au telefonul. 7 apeluri de la mama, 3 apeluri de la Dali și un apel de la Eric. Intru în mesagerie și sunt pregătită să îi scriu Dalilei un eseu întreg pentru a o întreba unde a fost. Înainte să mă  apuc de scris mesajul, aud ușa deschizându-se. Fratele meu intră în cameră și se așează pe pat.

- Ce ai vorbit cu mama?
  Cred că i-a ținut aceeași morală, ca de obicei.

- Mi-a spus că nu mai trebuie să ajung târziu acasă că tu o să iei exemplu negativ de la mine și m-a întrebat pe unde am umblat.
O parte din mine ține cu fratele meu, dar cealaltă parte înțelege că greșește de multe ori.

- Pe unde umbli de ajungi așa târziu acasă?
Eric nu îmi răspunde la întrebare.

- Tu unde ai fost?
Se uită serios la mine și așteaptă cu nerăbdare răspunsul meu.

- Dali a vrut să mergem la un foc te tabără și s-a sfârșit cu asta.
Dă din cap și iese din cameră spunându-mi noapte bună.

Profit de faptul că fratele meu a ieșit  din cameră și mă apuc să îi scriu un mesaj Dalilei. În scurt timp primesc un mesaj de la ea. ”Draga mea, eu te-am căutat toată noaptea și nu te-am găsit. Mi-am făcut griji pentru tine.” Sunt atât de supărată pe ea. Îmi închid telefonul și îl pun pe noptieră. Încerc să adorm, dar nu reușesc. Mă ridic din pat pentru a-mi lua un pahar cu apă. Mă aproprii de fereastră și  mă uit spre cerul înstelat. E atât de liniștitor. Aș putea sta aici ore întregi. Aud cum ușa de la  camera mamei se deschide și fug repede în cameră pentru a nu vedea că sunt trează la ora asta, dar apa din pahar se varsă pe podea și eu alunec, căzând. Aud cum cineva râde de mine. E mama. Mă ridic repede pentru a nu ieși și fratele meu să mă vadă.

- Ce faci la ora asta?
Mama încă pare amuzată, dar m-am lovit la picior.

- Am vrut să beau puțină apă și... Mama începe să râdă în hohote și Eric iese din cameră.

- Îmi puteți explica, ce se întâmplă aici?
Mă uit tăios la el, fără să spun nimic.

- Duceți-vă la culcare mai repede.
Eu mă mișc mai încet pentru a nu cădea din nou.