pe drumul meu

capitolul 2

Simt cum razele soarelui se joacă pe fața mea. Mă ridic din pat când îmi aud telefonul vibrând. I-au telefonul de pe noptieră și răspund.

- Alo, Addie. Îmi dau seama că această voce blândă este a prietenei mele.

- Bună, Dalila! Ce faci? Îi răspund fericită.

- Bine, tu? M-am gândit să mergem la mall, dat fiind faptul că azi nu mergem la liceu. Îmi răspunde.

- Sigur.La ce oră ne vedem?  Stă puțin pe gânduri.

- Pe la 17:00, dacă nu e bine putem să ne vedem mai devreme. După câteva clipe de gândire îi răspund.
- E perfect! Cu ce mergem?
- Autobuzul.
Îi răspund cu un simplu ”bine” și închid apelul.

Mai întâi intru în cadă și fără grabă îmi i-au puțin șampon pentru a-mi spăla părul, urmând și corpul. După o oră ies din baia plină de aburi. După ce mi se usucă părul. I-au două clame și îmi prind părul. În timp ce mă îmbrac, observ ca este ora 16:30. Îmi i-au gentuța în care îmi pun lucrurile necesare. Primesc un mesaj de la Dali în care îmi spune că e în fața casei. Înainte de a ieși din casă mă uit repede în oglindă, apoi îi scriu un bilet mamei anunțând-o unde mă duc.

- Ești gata să ne distrăm? O aud pe prietena mea vorbind în șoaptă.
Intrând în mall, ajungem să ne plimbăm prin toate magazinele.

- Ce zici de rochia asta? Întreabă prietena mea după ce a ieșit din cabina de probă îmbrăcată într-o rochie mov.

- E drăguță, îmi place. Aceasta își înclină capul și pleacă în căutarea mai multor haine.
În timp ce Dalila probează hainelele alese, eu mă uit pe telefon la lecțiile de la școală.

- Addie, lasă telefonul! Știu că avem mult de învățat, dar i-a și tu o mică pauză. Se smiorcăie ea în timp ce îmi i-a telefonul din mână și îl pune în geanta ei.

- Hei, dă-mi telefonul înapoi. Spun în timp ce îmi încrucișez mâinile.

- Ți-l dau când o să plecăm acasă. Câteodată Dali poate fi enervantă, dar o iubesc așa mult.
- Dacă  mă sună cineva, dacă se întâmplă ceva urgent? Spun încercând să o fac să îmi înapoieze telefonul.

- Nu mai fi atât de paranoică!
M-aș putea contrazice cu ea și o oră, dar tot ea o să zică că are dreptate.

- Bine, fie! Spun în timp ce ea se simte victorioasă.

- Hai să mergem la un fast-food. Îmi este atât de foame!
  Mâncarea de la fast-food e atât de nesănătoasă, dar alte restaurante nu sunt pe aici. Ne îndreptăm spre McDonald’s cu pași rapizi din cauza nerăbdării Dalilei.