pe drumul meu

capitolul 15

Weekendul a trecut destul de repede,cu toate ca am ales sa nu fac nimic productiv sunt gata de a pași pe pragul noului colegiu
Îmi spăl faţa și cu o placă îmi fac niște bucle
Dau cu fixativ pentru a rezista mai mult timp și ma dau cu parfum
Înainte de a ieși din casă dau cu mâna peste fustă pentru a mă asigura ca sta dreaptă
Din câte mi-a explicat mama,trebuie sa iau un autobuz și ma cobor la a 8- a stație
După ceva timp ajung in faţa colegiului,o clădire alba cu ferestre mari,poți vedea liber cum adolescenții își caută cabinetele și merg râzând
Îmi fac curaj și intru in acea clădire ce cu siguranță ma vor aștepta diferite perepitii
Holurile sunt aproape goale și eu ma îndrept spre orar
Aflu cu ușurință ca prima lecție e fizica
Ma uit pe o alta foaie unde arata toată clădirea și cabinetele lui
Chiar m-am descurcat bine,ma laud in gând și fără prea multa rușine trag de clanţa ușii pentru a se deschide
În doar cateva secunde toate privirile sunt ațintite spre mine și tot ce fac e sa zâmbesc
Caut repede cu ochii un loc liber și ma așez in a 3 a banca din mijloc
Nici bine nu ma așez ca sunt înconjurată de noii mei colegi

-Ești noua colega?
-Din ce colegiu vii?
-Ești drăguță
-Cum te numești?
Toți vorbesc în același timp și îmi ia ceva timp pentru a auzi întrebările fiecăruia

-Bună,sunt Addie și da sunt noua voastră colegă și sper ca o sa ne înțelegem
Ma bucura faptul ca aceștia chiar au fost prietenoși

-Pot sa stau cu tine în bancă?
Îmi vorbește o colega și cu un zâmbet pe
faţa accept

Lectiile au fost chiar super,colegii ma ajutau cu temele ce nu le-am invatat si faceau glume pentru a aduce dispozitie celorlanti
Sigur,o sa-mi fie dor de vechii colegi,sa pună boxa și a face probleme,sa copie toți de la mine și sa ma cert cu ei,sa ii coving sa nu fugă de la lecții,dar odată și odată totul se sfârșește,e trist când te despărți de unii oameni dar într-un moment dat trebuie sa ii uiți și sa mergi mai departe

-Addie,vrei sa mergem împreună acasă?
Ma strigă fata cu care am stat in bancă
Accept și cat timp ne deplasam pe jos îmi explică unde trăiește,diferența de casa ei și a mea este de 3 stații

-Trăiești in acel bloc?
O întreb și arat cu degetul spre un bloc de 10 etaje de culoare bej

Dă din cap și înainte de a pleca îmi oferă o îmbrățișare
Fiind concentrată la drum,tresar când telefonul îmi vibrează