pe drumul meu

capitolul 8

Alarmă ce-mi sună la ureche mă face să mă trezesc,picioarele mele devin reci când fac contact ch podeaua

Merg spre baie somnoroasă dar mă lovesc de ușa
În puțin timp rutina de dimineață este gata

Azi am decis să merg pe jos la școală,nu în scurt timp intru în blocul maro îndreptându-ma spre orar
Coridoarele școlii sunt pline de fete și băieți ce stau si își caută cabinetele

Intrând în clasă văd doar 8 colegi,îi salut și mă așez la locul meu

Lecția a trecut rapid,ieșind ultima din cabinet mă îndrept spre curtea școlii

- Pot sta cu voi?
Indiferent cât de mult nu ne-am suporta, colegii mei niciodată nu au refuzat pe cineva în micul lor grup.

După mici discuții, decidem să mergem la magazin, dar îi văd îndreptându-se în altă direcție.

  - Unde plecați?
Ei se întorc spre mine pentru a spune ceva.

- Plecăm de la ore. Vii și tu?
Le fac semn să plece fără mine și merg în curte.

După ce am terminat orele, mă îndrept spre casă. Pe la jumătatea drumului, aud că mă claxonează cineva.

  - Oh, tu erai!
Spun ușurată când îl văd pe Chris.

- Hai în mașină.
Nu îl pot refuza și urc pe locul din dreapta.

- Unde mergem?
Spun cu privirea la drumul plin cu mașini.

- Curioasă?
Zâmbește și eu stau în tăcere pentru a vedea unde mergem.

- De ce ai ales acest loc?
Întreb când ajungem în fața unui muzeu.

- Mă gândeam să îți fac pe plac.
Nici nu îmi dau seama de unde știa că ador muzeele. Christian ne plătește biletele. Îmi dau seama că suntem în muzeul de Istorie Naturală.
Ne plimbăm peste tot și pot spune că am văzut destul de multe expoziții geologice și tot felul de schelete
.
- Colecția muzeului este enormă. Conține peste 70 de milioane de exponate care prezintă viața pe Terra și poate deveni ușor copleșitoare.
Aș avea toată răbdarea să explorez tot muzeul. Mă uit la ceas și văd ca e 15:00. Timpul a trecut foarte repede și m-am distrat de minune cu Chris.

- Te duc acasă?
Dau din cap și plecăm.

- Ăsta nu e drumul spre casa mea! Concentrat la drum, Chris dă drumul la radio.

- Mergem pe o scurtătură.
Bine, cu atât mai bine pentru mine. După ceva timp, ajungem în fața casei.
Ies din mașină și merg spre ușa de la intrare. După ce împing de ușă constat că e încuiată. Mă uit sub covoraș după cheie, dar nu e. îl sun pe Eric, dar nu răspunde.
Mă sprijin cu spatele de ușă, uitându-mă la Chris care stă în mașină.

- Se pare că planurile tale s-au dus pe apa sâmbetei.
Îmi spune când ajunge lângă mine. Îmi încrucișez mâinile și mă uit urât la el.

- Hai cu mine!
Nu sunt sigură unde am putea merge, dar accept. Ne urcăm din nou în mașină și el pornește.

- Mergem în pădure.
Acolo sunt niște prieteni de ai mei. Chris pornește din nou radio-ul.

- Cât mai avem? Întreb plictisită.
- Încă 10 minute. Nu-i mult.
  
- Prietenii mei pot fi nesuferiți. Să nu-i bagi în seamă.
După ce am coborât din mașină, am văzut un grup de fete și băieți stând într-un cerc. Îi salut pe toți și ne punem lângă ei. Timpul petrecut alături de ei a fost acceptabil. O fată mai drăguță a purtat o conversație cu mine.

  - Noi trebuie să plecăm.
Sunt puțin dezamăgită că trebuie să plecăm, dar nu mă revolt.

- Sper să ne mai vedem!
Îi zâmbesc și ne îndepărtăm de grup.

- Deci?
Îi spun să mă aducă acasă și așa face.
- Sper că ți-a plăcut ziua asta. Îmi spune Chris când vreau să ies din mașină.

- Nu o să uit această zi prea curând. Îi zâmbesc și merg spre casa mea.