pe drumul meu

capitolul 13

Trecuse o săptămână de când eu și Chris ne-am pierdut timpul pentru a căuta un apartament decent pentru mine.

- Hei! Îți mulțumesc!
Îi spun băiatului cu părul negru aranjat ce în ochii lui pot citi fericirea.

- Nu a fost mare lucru.
Spune și-și pune mâinile în buzunar.

- Faptul că m-ai ajutat în căutarea unui apartament cu gusturile mele nemaipomenite. Cred că un simplu ”mulțumesc” nu e de ajuns.
Chris pornește mașina plecând spre casa mea.

- Te-aș putea ajuta cu bagajele dacă vrei. Sunt sigur că  o fată are nevoie de cel puțin cinci genți mari.
Râdem și nu stau mult fără să îi adresez un răspuns.

- E ok! Ai făcut destule.
Dă din cap și ajungem în fața casei.

-Îți mulțumesc încă o dată pentru tot.
Îl îmbrățișez scurt și intru în casă.

- Addie! O văd pe mama stând în colțul mesei.

- Bună, mamă! Eu merg să strâng niște lucruri.
Îmi face semn să mă apropii de ea și nefiind sigură ce vrea ajung în fața ei.

- În fiecare lună o să plătesc eu chiria pentru tine.
Îi mulțumesc și urc repede scările pentru a ajunge în camera mea.

I-au genți mari din dulapul meu și încep prima dată cu hainele. Aș avea nevoie de haine noi.
Multe sunt vechi și decolorate. După două ore, cele patru genți sunt pline cu lucruri și stau neordonate lângă ușă. Mă trântesc în pat și îmi închid ochii pentru câteva secunde.
Telefonul îmi vibrează și pot observa că am un apel de la Dalila.

- Bună! Spun repede după ce accept apelul.

- Am aflat că te muți. Sincer o să îmi fie dor să te văd pe holurile colegiului, adică mă lași singurică și...și care e sensul să te muți în alt colegiu dacă peste două luni avem vacanța de vară.
Râd din cauza vocii ei prea subțiri, dar adevărul este că mă mut acum din cauză că acel colegiu e foarte puternic și cu ajutorul lui pot intra în facultăți bune și dacă m-aș muta la anul cel mai probabil nu o să mai fie locuri.

- Apropo, azi plec la școală pentru a-mi lua lucrurile. Poți veni cu mine. Aceasta acceptă și nu în mult timp ne întâlnim în fața casei mele.

- Mergem pe jos pentru a petrece mai mult timp cu tine.
Aceasta se comportă de parcă mă mut în altă țară și nu ne-am mai vedea câțiva ani.

- Promit că o să vizitez cât de des pot.
Cu acestea spuse ajungem în fața școlii. Intrăm și ne îndreptăm spre dulapul meu. Îmi i-au toate lucrurile și înainte de a pleca am decis să îmi i-au rămas bun de la profesorii mei.

- Cine ar fi crezut că o să dureze atât de mult?
Sincer, nici eu nu mă așteptam că îmi va lua două ore pentru a-mi lua rămas bun de la profesori.
Unii  m-au felicitat, alții au plâns, dar niciodată nu o să uit acei oameni cu chipul blând ce m-au învățat mii de lucruri.

- Mâine poți veni cu mine pentru a vedea apartamentul, dar v-a trebui să te trezești la 7:00.
Dalila este o persoană activă, dar urăște din tot sufletul să se trezească devreme .

- Sigur. La 7 ajung la tine.
Spune aceasta înainte de a intra în casă.