pe drumul meu

capitolul 6

Dimineața, mă trezesc din cauza piciorului ce mă doare. O strig pe mama, dar nu răspunde. Cel mai probabil e la serviciu. Îl strig și pe Eric, dar înțeleg că este plecat. Îmi i-au telefonul și caut ce am la picior și cum fac durerea să treacă, se pare că am o entorsă, din câte am citit nu e nimic grav. Am nevoie de odihnă și de gheață să pun pe picior.

Merg foarte greu până în bucătărie, i-au un prosop și pun patru cuburi de gheață. Când acestea s-au topit, i-au un bandaj și îl leg nu prea strâns. Apoi, încerc să merg până în cameră. Nici nu îmi vine să cred că recuperarea poate dura de la câteva zile până la câteva luni. Telefonul începe să sune și tresar.

- Alo? Răspund repede.

- Bună! Înainte de a-mi ține un discurs despre cum te-am lăsat singură la focul de tabără, vrea să îmi cer scuze.
Zâmbesc, știind că nu pot fi supărată pe ea.

- E în regulă.Poți trece pe la mine dacă vrei.
Dali acceptă și aștept să vină. În scurt timp, e prezentă la mine în cameră.

- Bună! Mă îmbrățișează.
Încep să îi povestesc ce am făcut ieri și de ce am un bandaj la gleznă.

- Puțin aer curat, ți-ar prii.
Spune când vede că am stat o oră de vorbă. Mă îmbrac repede cu niște pantaloni albaștri și un hanorac alb.

- Nu te întinde pe toată podeaua. Chicotește când vede că nu mă pot încălța cu adidași.
Mă ajută să mă ridic și se oferă să încuie ușa și să pună cheia sun covoraș.

- Unde plecăm?
Stă puțin pe gânduri înainte să îmi răspundă.

- Tu unde vrei să mergem?
Acum stau eu pe gânduri, dar mi-ar plăcea doar într-un singur loc în acest moment.

- În parc. Ce zici?
Acceptă și începem să mergem mai încet din cauza entorsei. În mod normal, ajungeam foarte repede, dar de data asta am ajuns mai greu.

- În sfârșit.
Spune Dali când ne așezăm pe bancă.

- Ce zici să mai chemăm pe cineva?
Dau din umeri, lăsând-o pe Dali să i-a decizia. Ea pleacă mai departe pentru a vorbi la telefon. Stând să o privesc cum se plimbă de ici-colo, într-un final se aproprie de mine cu un zâmbet pe buze. Mă întind și îmi pun capul în poala ei.

În scurt timp, aud cum prietena mea este strigată de cineva. Mă ridic încet și văd doi băieți care se îndreaptă spre noi. Unul este un băiat înalt și cu ochii verzi, iar celălalt este Christian.

- Bună!
Spun și se uită toți la mine.
Chris flutură din mână în semn de salut, iar celălalt îmi întinde mâna.

- Yaser. Îi zâmbesc și întind și eu mâna.

- Addie, încântată de cunoștință.
Dali se uită lung la mine și eu îmi retrag mâna.

- Vreți să mergem undeva?
Dali ar fi de acord, dar sunt sigură că se gândește și la mine.

- Addie are o entorsă la picior și îi este mai greu să se deplaseze.
Acum toți se uită la piciorul meu.

- Putem să o ajutăm să meargă până la mașina mea.
Dali vine lângă mine și face semn că se descurcă singură. Yaser râde și se aproprie de mine pentru a mă ajuta, în schimb Chris pleacă spre mașină. Ajunsă lângă mașină, mă urc pe bancheta din spate a mașinii, lângă Dali. Eu îmi pun capul pe umărul ei și mașina pornește.

- Te simți bine?
Dali îmi șoptește pentru a auzi doar eu.

- Sunt bine.
După ce mașina parchează, Dali mă ajută să cobor. Ajunși în restaurant, ne așezăm la o masă destul de mare, cafenie cu diferite forme pe la colțuri. Amica mea se pune lângă mine, astfel stând în fața celor doi băieți. Un chelner se aproprie de noi și ne cere comanda.

- O cafea pentru mine și un ceai pentru prietena mea.
Băieții comandă câte o bere și chelnerul pleacă pentru a ne aduce comanda.
Cei trei vorbesc despre focul de tabără, doar eu stau cu capul pe masă și cu ochii închiși.

-Cred că ai nevoie de odihnă.
Îmi ridic capul pentru a-l privi pe Chris și nu spun nimic.

- O poți duce tu acasă.
Yaser îi înmânează cheile lui Christian și mă ajută să mă ridic.

- Mulțumesc.
Spun uitându-mă blând la el.

Drumul a fost tăcut și liniștit. Chris fredona melodiile de la radio și râdeam când se încurca în versuri.

- Ai o voce nemaipomenită. 
Oprește mașina și mă ajută să cobor.

- Nici vocea ta nu a fost rea.
Chris i-a cheia de sub covoraș, rămânând uimită că știa unde am pus cheia.

- De unde știai că e sub covorașul de la intrare?
Acum trebuie să găsesc o altă ascunzătoare pentru cheie.

- Metoda clasică.
Ajunși în camera mea, mă așează ușor pe pat.

- Poți să pleci acum. Sunt bine.
El refuză să plece și îl las să rămână.

- Unde sunt bandajele?
Îl privesc pe Chris cum caută ceva cu privirea.

- Cum te duci jos, a doua ușă pe dreapta. O să vezi o masă în mijlocul bucătăriei și acolo sunt bandajele.
Pleacă după bandaje și aștept în tăcere să se întoarcă. Nici nu observ când Christian se întoarce cu o cremă în mână. Vine lângă mine și îmi desface vechiul bandaj. Pune puțină cremă pe umflătură și îmi bandajează glezna.

- Mulțumesc încă o dată, dar nu trebuia să te deranjezi atât.
Dă din cap că e ok și îmi dă câteva fire de păr după ureche înainte de a ieși din cameră.

- Ne vedem mai târziu.
Strigă din hol pentru a fi sigur că îl aud.