pe drumul meu

capitolul 11

Timpul trecuseră repede. Acea lună plină de aventuri a trecut mult mai repede decât mai așteptam. Intru cu pași mici în camera mea aruncând geanta plină cu cărți în fața mesei.
- Ce o să faci?
Aud vocea Dalilei prin difuzorul telefonului, punându-mă pe pat.

- Nu știu. Spun întorcându-mă pe burtă. Nu o pot lăsa pe mama, nici nu știu dacă sunt pregătită.
Gândul că noul colegiu la care trebuie să plec este cu două orașe mai departe mă pune pe gânduri neștiind dacă o să mă pot descurca într-un loc nou.

- Mai este o lună, Addie. Oricând te poți gândi la această întrebare.
Aud ușa deschizându-se, știind că este mama.

- Te sun mai târziu.
Închid apelul și mă pregătesc să cobor scările.

- Bună, dragă!  îmi spune mama zâmbind

- Putem discuta puțin?
Aceasta dă din cap și mergem în camera ei. Mă pun în pat îmbrățișând o pernă, așteptând să se schimbe de hainele mult prea elegante.

- Vreau să vorbim în legătură cu colegiul. Îmi face semn să continui și eu mă joc cu puful pernei.

- Știu că îți dorești să intru într-un colegiu mai bun, dar nu cred că sunt pregătită pentru a sta singură departe de casă. Știu că am deja o vârstă oarecare, dar... nu-mi continui gândul, dar mă uit în ochii implorând-o să îmi spună ceva.

- Viața nu e ușoară, învățăm să fim independenți și plus la asta mai este o lună până atunci. Nu îți face griji!
Mă ciufulește ușor pe cap și iese din cameră nu înainte de a-mi da bani pentru a pleca la magazin. Îmi i-au o jachetă și plec fără a mai sta pe gânduri. Intru în micuțul magazin și plec deodată la raftul de macaroane. Le i-au pe care le văd primele și continui cumpărăturile.

- Frumoși pantaloni. Aud o voce cunoscută și înainte să mă întorc mă uit la pantalonii mei roz cu flori.

- Chistian. Spun zâmbind.
- Ce mai faci?
- Bine. Pe la cumpărături. Dă din cap și începem a vorbi în timp ce ne facem cumpărăturile.

-Apropo, mai pe seară vin să îmi i-au geaca. Să te pregătești.
E tot ce-mi spune când drumurile noastre se despart.
Ajung acasă și las cele două sacoșe pe masă.

- Ai venit destul de greu. O văd pe mama stând rezemată pe de ușă.

- A fost un rând mare la casă. Spun și plec la baie pentru a-mi spăla mâinile.
Intru în cameră și îmi fac câteva teme pentru a fi liberă seara. Acestea nu îmi i-au mult timp și am timp să îmi spăl și părul. În puțin timp am părul uscat și îmbrăcată cât de ok.

- Îmi place salata. De data asta ai făcut-o mai diferit.
O laud pe mama ce pare mulțumită în timp ce mănânc. Soneria de la ușă mă face să mă opresc și mă ridic dându-i mamei de înțeles că eu răspund.

- Ești gata? Băiatul cu părul negru nearanjat își face prezența în fața ușii și eu îi zâmbesc.

- Așteaptă doar puțin. Închid ușa râzând și plec până în cameră pentru a-mi lua jacheta.

- Eu ies cu niște prieteni. Nu vin târziu. Strig pentru a auzi draga mea mamă și ies.

- Unde plecăm? De data asta Chris e fără mașină și asta îmi pune mici semne de întrebare.

- Sincer, nu am făcut ceva planuri, dar poți propune tu. Stau îngândurată câteva secunde și îmi vine o singură idee.

- De obicei, marțea în centru se organizează diferite spectacole. Nu e departe, doar la 30 de minute distanță.
Acesta comandă un taxi și ne duce în locul ales. Muzica se aude foarte tare și multe buticuri sunt pline de dulciuri.

- Știai că Dalila și Yaser sunt împreună? Mai am puțin și îmi scap vata de zahăr din mână.

- De ce eu nu știu? De cât timp sunt împreună? Acesta râde și mă apucă de talie pentru a ne uita cum diferiți oameni cântă.

- Din câte știu acum cinci zile s-au cuplat și cel mai probabil Dalila așteaptă un moment potrivit pentru a-ți spune. Nici nu dădeau de bănuit că ar putea fi împreună.

- Sunt surprinsă, sinceră să fiu.
Când ne plictisim decidem să ne mai plimbăm.

- Nu ți se pare ciudat că aproape toate serile ni le petrecem timpul împreună? Acesta se oprește întorcându-mă cu fața spre el.

- Îmi faci serile mai minunate, Addie! Mă înroșesc și acesta mă îmbrățișează.

- Mă bucur să aud asta. Spun încet fără să mă audă.