pe drumul meu

capitolul 7

Vântul puternic ce bate mă face să îmi încălzesc mâinile îmbrățișând cana cu ceai. Păsările ce stau pe ramurile copacilor cântă fără oprire.
Natura renăscând, îmbogățindu-se cu flori colorate și frunze verzi demonstrează faptul că a venit primăvara. Faptul că pot admira frumusețea primăverii îmi face dimineața minunată.

- Bună dimineața!
Îmi salut vecinii ce par grăbiți pentru a ajunge la serviciu.

Copilașii ce dansează în grădină, rup o floare pentru a și-o pune la ureche. Liniștea ce pune stăpânire pe tine în timp ce mângâi pisica ce a venit în vizită.
Toate aceste plăceri se termină când aud niște pași îndreptându-se spre mine. Mă întorc pentru a vedea cine este și zâmbetul îmi apare pe chip când o văd pe prietena mea cu o geantă maro în spate.

- Proiect de grup.
E tot ce spune și mergem în camera mea.

Luăm foaia A3 și ne apucăm să scriem informații despre scriitori, adăugând și poze

- E perfect!
Spun după ce terminăm proiectul.
- Mergem la cafenea?
Mă schimb într-o fustă lungă până la genunchi galbenă cu flori roz. Îmi prind părul într-un coc și plecăm.

- Vine Yaser după noi. 
Îmi face cu ochiul și eu râd închizând ușa. În scurt timp, o mașină neagră își face apariția și noi ne urcăm în ea.

- Salut, fetelor!
Îl salutăm și noi la rândul nostru.
Yaser stă concentrat la drum și ne mai privește din când în când prin oglindă. Ajungem în fața unei cafenele ce pare veche. Înăuntru sunt multe luminițe și ornamente din lut care înfrumusețează încăperea. Ajungem în fața unei mese unde este Chris alături de doi băieți și o fată.

- Bună!
Acesta mă salută când mă așez în fața lui. Îi fac cu mâna și în scurt timp apare un chelner care îmi oferă un meniu. Toți comandă o cafea, dar eu îmi comand un ceai. Comanda mea vine cel mai repede. Pun două pliculețe de zahăr în ceai și amestec fără a deranja pe cineva.

- Aveam planuri să mergem la râu. Cine vine?
Spune fata al cărui nume nu îl știu.

- Eu zic pas. Spune Chris uitându-se la mine. Restul?
Dau din cap că nu și toți îmi respectă decizia. Toți pleacă și singurele persoane de la masă sunt eu și Chris.

- De ce nu ai vrut să mergi cu ei?
I-au ultima gură de ceai și dau cana la o parte.

- Devine plictisitor să asculți aceleași conversații și să face aceleași lucruri.
Dau din cap ceea ce îl face să înțeleagă că îl ascult.

- Cred că e timpul să plecăm, nu?
Ne ridicăm de la masă și îmi trec mâinile peste fustă pentru a o așeza.

Ne urcăm în mașină și acesta pornește mașina fără a zice unde mergem. Drumul spre locul necunoscut nu a fost deloc plictisitor.
Am vorbit cu Chris despre lucruri neimportante, dar care ne hipnotizau. Fără a ne da seama deja a trecut o jumătate de oră.
Mașina se oprește pe o stradă mică. Vântul devine mai puternic și afară începe să se întunece. Chris mă i-a de mână și mergem puțin până ajungem pe o stâncă de unde se vede tot orașul. Ochii mei sclipesc la peisajul din fața mea.

- Vino aici.
Băiatul ce mă privește cu splendoare îmi face semn pentru a mă așeza lângă el.

- Există diferite tipuri de stele, cum ar fi giganții albaștri, uriașii roși, piticii roși, piticele albe, stelele neutronice, piticul secvență, principala galbenă.
Chris vorbește când vede că mă uit cu atenție la stele.

- Cum de știi asta? Întreb eu curioasă, vrând să aflu de unde are această informație.

- Învăț la Colegiul de Științe.
Rămân surprinsă. Acel colegiu primește doar elevi cu rezultate excelente, având și un program încărcat.

-Care e steaua ta preferată?
Chris nu îmi dă un răspund, dar ne întindem pe iarba rece, uitându-ne în continuare la stele.

- Mulțumesc că m-ai adus aici.
Spun după o tăcere lungă și pot fi sigură că i-a apărut un zâmbet pe buze.