Capitolul 3

1.4K 105 25
                                    

    Îmi netezesc poalele fustei ce abia îmi acoperă genunchii, apoi îmi iau geanta plină cu caiete și cobor cât pot de elegant în fața hotelului Ambasciatori. Mai sunt o mulțime de lucruri de pus la punct și doar o zi până la bal. Chicotesc când îmi surprind reflexia în ușa de la intrare. Am apărut din nou în uniforma de liceu ceea ce o amuză teribil pe Katia spunând că-i crează sentimente nostalgice de parcă ar fi terminat liceul cu secole în urmă.

Faptul că îmi petrec majoritatea timpului aici făcând lucruri minore, contează mult pentru mine. Agitația care domnește îmi ține gândurile ocupate. Dorul din sufletul meu este încă viu, dar dispare când îmi văd verișoara cu brațele pline de draperii care mai au puțin și iau contact cu solul. Mă îndrept rapid ajutând-o să-și recapete echilibrul.

— Ce naiba, parcă ieri ai schimbat draperiile!

Remarca mea o face să se îmbufneze și mai tare decât e.

— Nu-mi plăceau, nu aveau aceeași nuanță cu baloanele.

Îmi dau ochii peste cap, apoi observ noile fețe de masă. Cred că al treilea set pe săptămâna aceasta. Ridic o sprânceană făcând semn în direcția lor.

— Papa, mi-a dat mână liberă.

Mă încrunt ușor, la ea termenul de mână liberă este echivalent cu o gaură considerabilă în buget. Parcă începe să-mi fie milă de bietul Piotr când o să vadă factura pentru atâtea lucruri inutile. Sala de bal arată minunat, trebuie să recunosc. Deși Katia e mână largă, are un gust desăvârșit pentru decorare. Hotelul Ambasciatori, se află în centrul orașului Palermo, la o distanță relativ mică de locul în care locuim. Faptul acesta mă bucură enorm deoarece seara, parcurgem pe jos, distanța până acasă. Hotelul are o terasă panoramică pe acoperiș oferind o atmosferă caldă și relaxantă. Regret nespus că balul nu va avea loc acolo, asta datorită ploilor constante din ultima vreme.

Partea bună a lucrurilor este că, de două săptămâni de când vin aici, cultura pentru muzica jazz şi clasică, mi s-a îmbogățit considerabil. Aceasta fiind specifică localului se aude non-stop în difuzoare. O ascult cu deosebită plăcere de fiecare dată. Inaintez spre Katia și o prind de talia fină. Chicotim amuzate, apoi începem un vals desăvârșit.

Ea a fost cea care m-a învățat să dansez cu câțiva ani în urmă într-o vacanță pe care am petrecut-o împreună în Varșovia. O umbră de durerere îmi trece prin minte. Îmi impun să încetez să mă mai las pradă amintirilor. Îi zâmbesc Katiei, apoi facem o plecăciune în fața angajaților hotelului care ne aplaudă zgomotos.

— Îmi pare rău, că nu poți veni și tu la bal!

O strâng ușurel de mână, unchiul Piotr a spus că nu am ce căuta la acest bal unde vor participa doar persoane mature. Am vrut să-l contrazic deoarece Katia merge și nu e vreo băbăciune, dar apoi mi-am amintit că eu am doar șaptesprezece ani și în fond chiar nu-mi arde de petreceri, deși ideea unui bal mascat este atrăgătoare.

— Oricum, vor veni doar mafioți așa că nu ai ce pierde.

Buna dispoziție a Katiei dispare cu această frază. Zilele trecute mi-a mărturisit faptul că Alessandro a invitat-o la bal și bineînțeles că nu a putut să-l refuze. Nici nu vreau să-mi imaginez cum va jongla o noapte întreagă între cei doi veri, deoarece mai mult ca sigur va fi și Leo prezent.

Răsuflu ușurată când mă gândesc că sunt singură și așa voi rămâne multă vreme. Relațiile amoroase din câte se pare îți crează numai necazuri. Așez sârguincioasă restul florilor proaspete în vazele mari de cristal. Mirosul parfumat mă face să-mi afund nasul în buchetul din fața mea. Inhalez adânc, păstrând în piept mirosul iasomiei, floarea mea preferată. Adun de pe jos crenguțele rămase din care îmi fac o coroniță, pe care mi-o așez în păr. Mă întorc, căutând-o din priviri pe Katia, dar aceasta conversează agitată cu un tip înalt și brunet căruia nu-i pot distinge trăsăturile deoarece stă cu spatele. E îmbrăcat complet în negru. Blugii îi stau strânși pe picioarele musculoase, dezvăluindu-i un fund sexy. Probabil vreun turist rătăcit, deși sala de bal are o intrare separată, uneori mai vin pe aici, ba chiar ne-au și ajutat de câteva ori.

Nisip în sufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum