Abisul Fericirii✓

💜Capitolul 17💜

M-am trezit cu o mare durere de cap....eram întinsă pe canapeaua din sufragerie....deschid ochii și văd drăguțele fețe ale băieților ce mă priveau...

M: c-ce sa întâmplat?...

Jh: ți-ai pierdut cunoștința...

Jm: cum te simți?

M: bine...

T: sigur?

M: da..

N: Mili îți amintești ce ai pățit în baie când aveai 12 ani?..

M: d-da dar nu cred să fie din acest motiv....

N: atunci de la ce?

M: nustiu...

N: să-ți sun medicul de familie?

M: NU! CATEGORIC NU!

J: de ce nu?

M: pursisimplu nu!

S: dar trebuie ca să știm ce să facem ca să te simți mai bi...

M: AM ZIS NU! *spunând asta ieșisem pe terasă...

⏩Perspectivă Namjoon ⏪

Jm: ce a pățit?

T: ce a pățit când avea 12 ani?

N: păăi....e o poveste lungă...

Jk: o ascultăm! Povestește o!!

N: înainte cu vreo două luni până la ziua de naștere a Milei..... pățiseră ceva teribil...

Jm: ce anume?..

N:phuu...... să începem cu începutul....
Era o zi însorita...Mili stătea afară cu cea mai bună prietenă a ei Anya... stăteau în fața casei prietenii ei....au venit niște prieteni de a lor....Anya l-ea eșit în întâmpinare...dar nu atrase atenția la șosea....doar 10 secunde și Anya fuseseră lovită mortal de o mașină....fiind târâtă încă vreo 5 metri de ea....tot drumul era plin cu sânge...iar tot aceasta sa întâmplat în ochii lui Mili.....
⏺️Flashback ⏺️
     ⏺️Mili⏺️
Stăteam și priveam totul.... ramaserăm stană de piatră...
M: Anya?!....ANYA?!!!!
Plecaserăm și am strâns corpul însângerat al prietenei mele.... șoferul fugise...
M: Ținete bine....totul va fi bine.. rezistă Anya!....CE STAȚI? CHEMAȚI O AMBULANȚĂ!

Ambulanța venise și o luaseră pe Anya ducando in stare gravă la spital.... veniseră și o mașină de poliție....Nu puteam să stau așa... nu-mi păsa că aveam 12 ani.... m-am urcat la volanul mașinii părinților mei și m-am îndreptat spre spital.....

Stăteam în spital deja de 3 ore,Anya era pe masa de operație...Le sunaseram părinților Aney să vină,ei erau în Africa....
Lângă mine erau câțiva colegi de clasă și diriginta.... după mult timp ieșiseră și medicul...

Diriginta: Cum se simpte? (spune aceasta cu lacrimi în ochi)

Doctorul: Îmi pare rău....nu am putut salva pacienta.... îmi pare foarte rău.....

M: n-nu.....nu poate fi adevărat....NU!!! MĂ MINȚIȚI!!
AANNYYYAAAAA!!!!

Strigătele mele se auziseră prin tot spitalul....

V: Mili te rog liniștește...(spune Valeria suspinând)

M: Nu!.....Anya.....de ce ne-ai lăsat...?

Trecuseră o săptămână de la moartea Aney..... părinții îi făcuseră o înmormântare dar îi dăduseră foc la trup facandul cenușă,iar după îi dăduseră drumul în apele oceanului... pentru ca ea mereu să fie lângă noi oriunde am fi..... Părinții ei plecaseră înapoi în Trecuseră două luni de la moartea ei. Erau două zile până la ziua mea,dar nu o voi sărbători....nu pot face asta....

Chiar de ziua mea aveam diferite visuri cu Anya....cazuseram în depresie...iar din vina asta nu mai mâncam și nu dormeam.
Eram în baie,apa era fierbinte, doriserăm să ies ca să îmi iau o mască....dar numai scot piciorul din apă și îmi pierd cunoștința....cazuseram din vana căzând cu capul de gresie izbinduma tare...Am stat 3 luni în comă...
Când mă treziserăm găsiserăm lângă patul meu pe noptieră o listă cu ce am pățit.....nu înțelegeam ce scrie....dar după veniseră doctorul și îmi spusese că am traumatizat sistemul nervos. Mi-a spus că din această cauză am tensiunea joasă, și că nu am voie să mă inervez, să nu mai plâng, să nu stau mult în apă caldă, să nu stau cu capul în soare,etc.... Aceasta fuseseră una dintre cele mai grele situații din viața mea, leșinam aproape tot timpul. Pe la vârsta de 15 ani îmi reveniserăm,dar medicii îmi spuneau că cu timpul problemele vor apărea din nou,dar pentru mine nu contează asta...
⏺️End Flashback ⏺️

N: iar de atunci Mili sa schimbat,o vedem acum veselă,dar ea nu e deloc așa, își ține amarul în suflet pentru a nu-i întrista pe alții. Iar nu vrea să se adreseze la medici pentru că din ziua când ia murit prietena poartă pică, ură și frică pe ei. O înțeleg, până la urmă toate astea s-au întâmplat de față cu ea, puțin a rămas traumatizată din toată acestea.....

Jm: Woow.....

J: Nu am cuvinte....

Jk: aseară plângea în duș...

N: trebuie să o ajutăm să treacă peste toate astea....

T: ai dreptate,vom avea grijă de ea...

S: Haideți săi sunăm medicul de familie,sau prietenii,poate știu ce să facă?

Jh: bună idee!

M: Nu sunați nimănui!

Jk: dar vrem să te aju....

M: NU AM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU,OK?! DACĂ M-AM DESCURCAT ATÂTA TIMP MĂ VOI DESCURCA ȘI ACUM! DOAR EU ȘTIU CÂT DE MULT SUFĂR!!!NU AM NEVOIE DIN NOU DE MILI DEPRESIVA!(spunând asta cu lacrimi în ochi se duseseră pe terasă trântind ușa după ea)

N: haideți să-i dăm puțin timp..

Băieții sunaseră medicul iar acesta le spuseră ca să aibă mare grijă de ea și săi supravegheze fiecare pas pentru ca situația să nu se agraveze...

⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫
                           Anunț            
⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫
Salutare tuturor, în primul rând vreau să vă mulțumesc pentru peste 300 de ochișori,sunt o începătoare și nu mă așteptam la un așa succes,poate pentru voi nu e mult dar pentru mine da. În al doilea rând îmi cer scuze pentru acest capitol cam plictisitor. Urmează capitole mult mai interesante 🤗❤️
Nu uitați să lăsați câte un vot și un comentariu sub fiecare capitol,apreciez foarte mult acest lucru. 😉. Vă urez o zi bună și lectură plăcută în continuare...
💜💜💜I PURPLE YOU 💜💜💜
⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫⚪⚫
P.s: Scriețimi părerea voastră despre această carte și când doriți să apară capitolul 18,bye😘👋🏻