Cursed at 17

Capitolul 12 - Tensiune.

Blake's P.O.V.

M-am simtit scos din lumea viselor de catre razele puternice si stranii de soare ale lunii noiembrie. E dimineata. Am zambit in sinea mea cand mi-am adus aminte de Beatrice a mea, care a dormit ca un prunc cu mine noaptea trecuta. M-am intors intr-o parte sa o scol si sa o pup pe frunte, dar in schimb, tot ce am putut vedea au fost urmele din locul in care a dormit.

Am oftat frustrat, frecandu-ma la ochi. Sper sa nu fie suparata, sau trista, din cauza a ce s-a intamplat intre noi doi. Desi, nimic nu a fost gresit, doar am dat frau liber sentimentelor, a cam fost vina mea. Pe langa ca eram putintel cam beat, nici macar nu i-am dat ocazia sa ma respinga sau asa. Daca crede ca doar incerc sa o inlocuiesc pe Jessica ? Sau mai rau.

Daca stau sa ma gandesc, sunt un bou.

Am sarit din pat, indreptandu-ma catre pod. M-am uitat stanga, si dreapta pentru a verifica de mama mea sau Beez, si am urcat pe scari, intrand fara sa ciocan, doar cu capul, pe usita mica din tavan.

Am scanat incaperea cu privirea, si nu am zarit nimic.

Am intrat cu totul, plimbandu-ma de colo colo.

-Bea ? Beatrice ? O strigam, cu speranta ca poate ma va auzi si va aparea.

Dar, nici urma de ea.

Din cauza lipsei de idei, m-am apropiat in final de geam, uitandu-ma afara. In ciuda soarelui, afara ploua, creand o atmosfera destul de infricosatoare.

Pulsul mi-a crescut considerabil, cand am zarit un crestet roscat in curte. Era Bea, cu parul si hainele fleasca, razand si dandu-se in balansoarul vechi din curte.

Fara sa ma gandesc de doua ori, am zbughit-o jos, iesind repede pe usa casei, fugind catre ea. Abia cand am ajuns in dreptul ei am realizat cat de frig era si cat de rece era ploaia, avand in vedera faptul ca eram doar in niste pantalon de trening.

M-am uitat la ea, iar ea in loc sa imi evite privirea, cum ma asteptam, sau sa ma ignore, mi-a zambit. Ba chiar, s-a ridicat si m-a imbratisat.

-M-am speriat. Am spus simplu.

-De ce ?

-Credeam ca te-ai suparat. Ca o sa pleci.

La auzul vorbelor mele, m-a strans si mai puternic.

-Nu prea am unde sa plec. A spus jucausa, dand din umeri, in timp ce se retragea din imbratisare. Un strop de ploaie i se scurgea de pe obraz, in jos, pana la barbie, si apoi pe haine.

-Si totusi ... De ce in ploaie ? Ar putea sa te vada oricine. Plus, e al dracu de frig.

Vorbele mele au sunat mai mult ca o mormaiala, din cauza dintilor mei ce clantaneau incontrolabil.

Am ras amandoi.

-Pentru o fantoma care nu face nimic niciodata, ploaia e destul de interesanta. A spus ganditor uitandu-se in sus. M-a luat de mana, tragandu-ma mai departe de balansoar. Hei, uite ! Asta e lucrul meu favorit, din lume !

Am chicotit usor, pasionat de copilaria ei.

S-a intins pe spate pe iarba, uitandu-se in sus, stropii de ploaie lovind-o din plin.

-Hai si tu !

-Ce ? Ai innebunit ?! Vrei sa racesti ? Hai in camera, iti dau o patur-..

-Nu am cum sa racesc, sunt moarta. Acum nu te mai prostii, si haide. O sa iti placa.

Mi-am incordat muschii la spusele ei.

Blake, esti un dobitoc !

Chiar trebuie sa ii aduc aminte de fiecare data ca a murit ?