Cursed at 17

Capitolul 4 - Lumanari.

Blake's P.O.V.

Nu mai e mult pana se insereaza, si oamenii se vor intoarce de la munca, iar eu stau intr-un fotoliu tip sac, umplut cu bilute mici, adus de la fosta casa. Daca m-as aseza pe fotoliile din sufragerie, pe langa scartaitul puternic si evident, as mai trezi si un nor imens de praf. Probabil ca in curand o sa mergem la niste cumparaturi mai serioase, sa inlocuim si noi chestii ici-colo. Pana acum, abia am avut timp de bagaje, dar incet incet, casa prinde culoare. Mai ales ca am apucat sa inlocuim geamul din camera lui Beez.

....

Tresar si clipesc nedumerit.

Se pard ca am atipit jumate' de ora in timp ce ma gandeam.

Stai.

Ceva s-a schimbat. Pe langa zglmotele de afara, acum se mai auzea si o melodie cantata la vioara.

M-am incordat instantaneu, strangand in mana marginea fotoliului. Pielea mi s-a facut de gaina, parul zbarlindu-mi-se.

Voiam sa plec. Dar totusi ceva ma imdemna sa o ascult. O melodie trista ce-i drept.

Melodia a mai durat cateva minute. Soarele cobora centimentru cu centimetru, lumina din camera scazand treptat. Cand soarele s-a facut complet nemaivazut, melodia a incetat complet.

Un fior rece mi-a traversat sira coloanei, facandu-ma sa ma ridic kn picioare.

- Ce naib-... Am inceput sa spun in soapta dar am fost intrerupt de soneria de la intrare.

Cu toata tarasenia asta am si uitat de mama. M-am indreptat spre usa, uitandu-ma stanga, dreapta.

Ce naiba Blake ? Cauti fantome ?

Doamne, asa e. Probabil eram doar obosit. Sau am visat.

Am oftat inainte sa deschid usa, indepartand acest gand. Am zambit larg, si am apasat pe clanta unde le-am zarit pe mama si Beez infrugurate, cu dintii clantanind si nasurile rosii.

Beez mi-a sarit in brate, punand-o pe umeri.

- Cum a fost ziua ta? Ma intreba curioasa ca intotdeauna.

- Nu la fel de buna ca a ta, sunt sigur. Spun si o sarut pe obraz.

Ma indrept spre mama, cu Beez in carca si o ajut sa duca cumparaturile in bucatarie.

- S-a facut frig afara. Spune zgribulita.

- Da, am observat. Spun, aratand spre mainile ei reci.

Am inceput sa despachetam lucrurile din pungi.

Mama isi sufla nasul ocazional, apoi se oprea sa isi maseze tamplele. Se vedea clar ca este obosita.

- Ce-ar fi ca tu sa te relaxezi in seara asta si sa fac eu "munca de femeie" ? Am spus primul lucru care mi-a venit in cap.

Presimt ca o sa regret ca am spus asta.

- Serios? Ar fi perfect. Multumesc dragule. Spuse entuziasmata ca un copil. Te iubesc. Spuse si se ridica pe varfuri pentru a ma saruta pe frunte.

Inainte sa urce in camera ei, s-a intors un pic spre mine :

- Te descurci, nu ?

- Ce ? Ahm, da, da. Am spus in timp ce incercam sa imi dau seama unde stau farfuriile.

M-am dus la Beezn, care ranjea la mine. Am luat-o in brate, punand-o pe blatul de langa frigider.

- Vrei de mancare, nu-i asa ?

A incuviintat din cap.

- Ce zici de .. ahm.. cereale cu lapte ? Tie iti plac cerealele. Am spus incercand sa o conving.