Cursed at 17

Capitolul 13 - Sperante.

OMG GUYS SURPRIZA ! GATA, TACEM, VORBIM LA FINAL. ACUM BUCURATI-VA DE CAPITOL LANGA BRAD ♥

CRACIUN FERICIT !

Blake's P.O.V.

Am oftat zgomotos si satul de toate astea. Nu pot sa cred una ca asta. Singura persoana care imi mai e alaturi, pe care o iubesc, ma paraseste.

- Chiar nu putem face nimic pentru a fi impreuna? Spun cu glas trist.

Fata ei devine si ea palida, o lacrima strabatandu-i obrazul, continuandu-si drumul si prelingandu-i-se pe barbie.

- Ar fi ceva...

Deodata, inima mea este eliberata din cusca cu spini in care am tinut-o pana acum si incepe sa bata cu putere.

- Dar? Spun. Mereu exista un "dar".

- Exista niste vraji ce pot readuce la viata o fantoma. Dar, eu nu le stiu si nici nu am acces la ele.

Ma incrunt. Ce ciudat.

- Uhm... si unde mai exact sunt vrajile astea?

- Pai, din cate stiu eu, in niste carti mari si groase.

Asta nu e bine...

- Blake, ce-ai patit? Te-ai albit tot. M-am speriat groaznic. Ma certa Bea suparata.

- Scuze, ma gandeam la ceva. Vezi tu, de la un timp, mama se poarta destul de dubios. Chiar foarte. Eu am dat vina pe criza varstei de mijloc. Dar acum, dupa ce mi-ai povestit astea,  cred ca este altceva. Plus ca mereu o vad cu niste jurnale mari, groase si negre, cu coperti de piele.

- Si crezi ca in ele s-ar putea afla vrajile? Inreba Beatrice neconvinsa dar curioasa.

- Stai! Ma intorc in 5 minute.

Am fugit pe scari dar, pe la jumatetea acestora mi-am dat seama ca fac o gramada de zgomot pe care il poate auzi si mama. Asa ca am mers in varful picioarelor si am ajuns in sufragerie. M-am uitat peste tot, incercand sa gasesc un jurnal nenorocit.

Fix cand am nevoie de el, nu este aici. La dracu, sta mereu cu ele .

In sfarsit, zaresc unul pe canapea. Il iau cu cea mai mare grija si ma indrept spre scari.

- Blake, tu cotrobai prin sufragerie? Aud vocea dura a mamei din bucatarie.

Daca nu-i raspund inseamna ca nu sunt aici.

Mandru de planul meu, urc scarile cu cea mai mare atentie. Insa, planul imi este dat peste cap de stranutul afurisit. Aud tocutile mamei venind spre mine. Daca ma vede cu jurnalul, sunt mort.

Ascund jurnalul sub tricou, in partea din spate.

- Blake, ce naiba e cu tine? In loc sa te pregatesti pentru scoala, sa faci ceva util, tu pierzi timpul. Citeste si tu o carte. Sau vrei sa ajungi iar la directoare, dar de data asta pentru note proaste. Glasul sacaitor al mamei imi aduce o stare de iritare. Asa ca imi continui drumul. Ea ofteaza exasperata si se reintoarce in bucatarie.

Ajung la Bea, care sta confuza si se uita cu nostalgie pe fereastra. Inima mi se sparge in cioburi periculos de ascutite cand o vad asa de mahnita. Sper sa am dreptate cu dracia asta de carte.

- M-am intors. Si uite ce ti-am adus.

I-am intins jurnalul cu un zambet larg. Am fost rasplatit insa de o privire nedumerita si destul de surprinsa. Ochii ei se plimbau curiosi pe suprafata cartii.

Degetele ei au atins coperta. O deschise curioasa, citind concentrata.

- Deci? Intreb nerabdator dupa nici 5 minute.