Cursed at 17

Capitolul 7 - Film horror.

Beatrice P.O.V. :

Soarele rasarise acum ceva timp, iar eu stateam in mijlocul patului, bataindu-mi picioarele in aer. Trecusera doua saptamani de cand familia asta nesuferita se mutase aici. Doua saptamani! Iar eu stateam degeaba. De ce nu pot sa termin odata cu asta? E ceva in mine, care tot trage de timp. In orice caz, familia asta nu e ca toate celelalte. Se intampla ceva dubios. Cobor din pat si ma indrept spre biroul vechi. Fixez cu privirea un creion, obiectul ridicandu-se in aer intr-o secunda. Imi strang mana intr-un pumn si creionul se rupe. Zambesc amuzata si ma uit pe fereastra.

Imaginile de noaptea trecuta imi invadeaza mintea. Era trecut de miezul noptii. Stateam plictisita, fixand cate un punct pe perete, si ma uitam la el. \stiti, viata de fantoma nu e asa interesanta. Eterna si plictisitoare.

Deodata am auzit un zgomot puternic venind din holul casei. Curioasa, am mers sa vad ce se petrece. Femeia aceea inspaimantatoare iesise din camera ei si se intrepta spre poarta. Am urmart-o nedumerita. A inceput sa smulga iasomie.

Ia stai putin, Iasomie?! Ce drac...

Ce are de gand? A intrat in bucatarie si si-a luat tot felul de chestii stupide, cum ar fi un bol cu sare.

OK... Femeia asta e nebuna. Saracii copii.

Apoi a intrat in camera ei, trantindu-mi usa in fata. Parea foarte preocupata si parca putin speriata asa ca am zis s-a vad ce se intampla. Dar cand sa trec prin lemnul dur al usii, o durere de cap crunta ma izbi din plin. M-am dat doi pasi in spate si apoi am simtit ca o sa lesin asa ca m-am indepartat cat de repede am putut de locul cu pricina. Durerea nu s-a oprit, ba mai rau, pielea a inceput sa-mi arda. Broboane de sudoare s-au format pe fruntea mea infierbantata.

O vraja ? Cum ?

Atunci m-am apropiat de birou si am scotocit dupa uleiul de lavanda, care era pentru mine ca un fel de leac. Din fericire, si-a facut efectul pentru ca dimineata, cand m-am trezit, nu mai aveam nimic.

M-am uitat pe fereastra si, spre uimirea mea, cerul incepea sa devina rozaliu. Cand a trecut timpul? Trebuie sa imi acordez vioara. Cu o miscare a mainii, am tras cutia cu vioara de sub pat, sufland usor pentru a-i deschide capacul. Cand esti fantoma, poti sa faci chestii de genul asta. M-am aplecat, luand-o si indreptandu-ma spre scaunul de langa geam.

Blake's P.O.V.

Stateam in fata mesei de calcat, si incercam sa imi dau seama cum sa imi calc tricoul pe care urma sa il port astazi. Am stabilit cu baietii, ca o sa iesim la un film si un suc, pe la ora sase. Urma sa o aduc si pe Jessica, pentru a-i face cunostinta cu ceilalti.

Astazi e sambata. Toata saptamana a decurs la fel. Am mers la scoala zilnic, razand cu colegii, si apropiindu-ma din ce in ce mai mult de ei. Seara, veneam acasa, unde nu eram foarte bine intampinat de mama, care de la un timp nu stiu ce are, si o sunam pe Jessica, vorbind ore in sir cu ea. Se simte mai bine, si abia asteapta sa ii vada si pe ceilalti, lucru ce ma incanta enorm.

Am reusit in final sa imi calc tricoul negru, si mi l-am pus pe mine, simtind caldura pe care inca o emana.

Am coborat la parter, unde mi-am pus de mancare, si am inceput sa ma gandesc.

O sa fie o zi lunga. Frumoasa, dar lunga. Mai ales pentru Jessica. Va trebui sa ia un autobuz inafara orasului pana aici, si va merge vreo 2 ore. Doar nu o sa o pun sa il ia si la intoarcere, seara. Nu pot sa o las sa mearga 2 ore cu un autobuz plin cu oameni dubiosi, ea fiind singura, noaptea. O sa ramana la mine, si o sa plece de dimineata.

Am vazut-o si pe mama coborand, si am salutat-o plictisit ca de obicei.

-Neata.

Iar ea, ca de obicei, urma sa imi zica, 'buna', si mai plictisita ca mine.