Mesajele primite de la ea

1000%

Încep să strâng tacticos toate uneltele pentru pictat pe care le-am adus în grădină. Astazi a fost a zi specială, m-am simțit atât de normală, parcă totul venea de la sine. Zâmbetele, poveștile, atingerile păreau obișnuințe vechi.
- Ai câștigat la loterie, domnișoară? se aude vocea mamei.
Stătea sprijinită de tocul ușii ce dădea în grădină. Se afla la granița dintre afară și în interior făra a părea ca are vreun gând să schimbe poziția. Mă privea de minute bune după cum am realizat imediat. Oare a văzut totul când eram cu Iulian? Gândul acesta mă făcea să intru în pământ de rușie. Fața mi-a devenit de culoarea unei roșii.
- Ce faci, mamă? încerc inutil să schimb subiectul.
- Îți admiram zâmbetul, îmi era dor să te văd ca în copilărie, destinsă și fericită.
- Încerc să mă bucur din lucruri mici, acum scuză-mă trebuie să duc uneltele în casă și să fac un duș.
- Te rog, mai lasă-le puțin aici, vreau să încerc și eu.
Mă supun fără prea multe întrebări și alerg pe trepte către baia de sus. Arunc hainele pe gresia rece și mă poziționez precum o statuie sub jetul de apă fierbinte. Aceași senzație caldă îmi cuprinde și inima. Las apa să cadă peste trupul meu dezgolit, peste părul ce mi se lipește acum de piele. Vreau doar să simt căldura, încă puțin. Vreau să rămân cu mintea liniștită fără zecile de gânduri ce îmi alergă prin cap ca într-un maraton, doar puțin.
Nu știu cât timp am stat sub ploaia fierbinte din baia mea, dar aud bătai alerte în ușă acompaniate de vocea mamei care mă întreabă alarmată dacă sunt bine.
- Da, mama, o să ies imediat.
Se pare că vocea mea calmă a liniștit-o suficient cât să mă creadă și să oprească ciocănitul. Liniștea revine în jurul meu, dar de această dată nu am să mai zăbovesc sub duș. Întind mâna spre gelul de duș ce mă îmbracâ într-o haină albă, pufoasă și parfumată de spumă pe care o înlătur la nici 2 minute de la aplicarea ei. Închid robinetul și caut prosoapele cu privirea. Misiune eșuată, în jurul meu nu se află nici măcar un prosop. Mă apropii de ușă băii lăsând în urma mea o dâră udă de apă, scanez perimetrul până la camera mea și precum un fulger mă îndrept spre ea.
Ajunsă în cameră mă sterg și îmbrac în pijamale după care cobor spre bucătărie. Mâine se întoarce Iulian pentru o nouă sedință, iar eu sunt nerăbdătoare să îl revăd. Abia aștept să îl îmbrățișez, trebuie să fiu sinceră cu mine. Iulian e cel mai bun lucru din viața mea, dar Andras e precum poțiunea pe care nu ai voie să o atingi și de aceea o dorești mai tare.
Nu mă așteptam să intru într-o idilă după externare, dar măcar mă ține suficient de ocupată ca să nu îmi amintesc des de Audra.
- Ai stat o oră în baie, eu... m-am temut să nu ai un "episod".
- E ok, simt că o să reușesc să depășesc episoadele de depresie. Ce avem de mâncare, îmi e o foame de lup.
- Așează-te la masă, love, îmi cere mama cu blândețe.
Mănânc pe nerăsuflate curcanul crocant și cartofii prăjiți, spăl farfuria, îmi sărut părinții și mă retrag în cameră.

Sunt trezită de zgomotele de pe stradă. Asta devine deja o obijnuință de când m-am întors acasă sau poate eram prea obișnuită cu liniștea spitalului și acum percep totul la o intensitate mult mai mare decat e de fapt. Încă nu am un răspuns concret, dar cert este că zgomotele străzii se intensifică până la ora prânzului, urmând o scădere a acestora și din nou o intensificare spre seară. Probabil o să mă obișnuiesc cu ele și curâd o să devină normalitate.
- Vrei o țigară, păpusă? mă izbește o  voce bărbătească atât de cunoscută.
- Doamne, tată, știi că nu fumez, îi răspund ca arsă.
- Ești majoră, ai tot dreptul să o faci, spune în timp ce se așează pe marginea patului.
- Nu mă duce spre ispită, sunt vulnerabilă psihic, ai uitat? îi amintesc cu un zâmbet forțat. Hai mai bine să bem o limonadă, îl ispitesc la rândul meu.
- Prostii, prințeso, spune luându-mi mâinile în ale lui. Ești cea mai puternică și te iubesc 1000%.
Las o lacrimă să mi se scurgă din ochii deja umezi, din ochii sticloși din cauza lacrimilor și-l îmbrățișez puternic.
- Mă bucur că mă tratezi normal, mă ajută mai mult decât comportamentul protector al mamei, mărturisesc printre lacrimile ce acum s-au înmulțit.
- Mama ta îți vrea doar binele, amândoi îl vrem, mă asigură îmbrățișându-mă și el.
- Te iubesc 1000%!
- Stiu, prințeso, acum hai să coborâm la micul dejun, Iulian deja a ajuns, iar mama ta a făcut clătite.
Vestea că Iulia a venit atât de matinal mă surprinde, știam sigur că ne vedem după ce se intoarce de la spital. Totuși, nu pun întrebări, îi spun tatei că mă pregătesc și cobor imediat. Mă lasă singură și imediat cum ușa se inchide în urma lui săr din pat ca arsă și intru cu totul în sifonierul din stânga mea. După ce aproape am făcut o criză din cauză că nu găseam hainele pe care le doream le-am găsit și îmbrăcat. Am ales o fustă de blugi și cămăsuță subțire portocalie brodată cu mici flori galbene de floarea soarelui. Mi-am pieptănat părul dezordonat și am încercat un machiaj simplu și lejer. După doar 20 de minute eram gata să cobor la masă și să îl întâlnesc pe Iulian.
Imediat cum intru pe ușa bucătăriei se aude în cor "La muuulți ani!". Sute de fluturași zburau haotic prin stomacul meu, nu mi-am mai serbat ziua de naște de ani buni, aproape am uitasem sentimentul de a fi alaturi de cei dragi într-un astfel de moment.
- Te iubim 1000%, prințeso, spun părinții mei făcându-l pe Iulian să ne privească confuz.
- De ce 1000%? întreabă înainte să le pot răspunde părinților.
- Audra obișnuia să-mi spună când discutam despre băieți "Dacă nu te iubește 1000% nu e alesul, soro". Ne-a plăcut mult expresia așa că am adoptat-o, îi clarific situația.
- Atunci, eu sunt sigur 1000% că anul acesta o să fie unul memorabil în sensul bun, spune Iulian întreptându-se spre mine pentru a mă îmbrățișa.
Din păcate nu reușește din cauza unui ciocanit puternic în ușa de la intrare.
Mă întorc pe călcâie și îi anunț că merg eu să verific. Nu mică mi-a fost surpinderea când la picioarele mele, pe covorașul de la intrare am zărit odihnindu-se un coșuleț cu lalele. Mă aplec ca să ridic brațul de lalele galbene vioaie și parfumate aranjate cu atenție în coșuleț. Surpiza a continuat deoarece sub coșuleț era un bilețel, scris cel mai probabil pe o jumatate de coala A4, fiind frumos împăturit.