Nu a mai avut prieteni până acum și nici nu o să aibă în continuare. Decât un dușman.
Tatăl lui Min Yoongi a primit un alt post în compania unde lucrează, iar acum trebuie să-și schimbe orașul. Vor merge în Jeju pentru a începe o noua viața. Asta î...
Azi era însfârșit ultima zi de școală la liceul meu din Daegu. Mi-am strâns toate lucrurile din vechiul dulap în care erau numai câteva cărți puse sus. O să-mi fie dor de acest dulap. Aici mi-am petrecut ultimi 2 ani și umpic de liceu.
Mă las jos și ating ușor semnele din interiorul dulapului. L-am lărgit la cât am stat înăuntrul său. Încă îmi amintesc zilele în care mă retrăgeam și ascultam muzică, uneori și adormind, astfel ratând ore.
Nimeni nu știa unde dispar. Era doar locul meu, chestia mea preferată. De fiecare dată când vroiam să plâng sau mă simțeam stânjenit, mă ascundeam în baie până se suna. Iar când toți plecau la ore, mă duceam în dulapul meu.
Dulapul a și prins mirosul meu. Este scufundat în sângele, transpirația și lacrimile mele. Obișnuiam să mă bat cu ceilalți. Pur și simplu, nu mi-am suportat colegii.
Fetelor le plac tipii reci și nepăsători ca mine mai nou, iar băieții sunt geloși și mă bat ca să mă "învețe o lecție". Și acesta nu e singurul motiv pentru care mă băteam. Uneori eu începeam. Nu-mi plac oamenii enervați care se iau de alți, așa că doar le dădeam un pumn.
Am ajuns de multe ori în detenție. Uneori primeam și pedepse să vin sâmbătă la școală. Ei credeau că e oribil să fi singur la școală sâmbăta și să faci lecții. De fapt, chiar e plăcut.
Stăteam doar eu și profesorul în clasă, așezat pe un scaun la o bancă din fată și scriam. Doar ceasul și respirația mea erau auzite. Dar să nu credeți că eu chiar îmi făceam temele. Defapt, scriam poezii, versuri. Câte amintiri am aici, indiferent urâte sau frumoase.
Mă ridic și-mi închid dulapul cu piciorul. Toți elevi deja au plecat acasă, se sunase de ultima oră deja de ceva timp. Am stat din nou scufundat în gânduri, ca de obicei.
Ies din școală și cobor scările mari și lungi din fața ei. Cobor rapid, dar cu atenție. Când sa o iau spre casa mea, aud un claxon. Mă uit împrejur și zăresc mașina tatălui meu, așa că mă duc acolo.
Tata îmi face semn să intru, așa că execut. Îmi las lucrurile pe bancheta din spate și-mi pun centura. Tata se uită la mine zâmbind.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ești Ok, fiule? O nouă viață ne așteaptă.
- Mda...
- Mergem pe Insula Jeju, sper să-ți placă.
- Nu că ar fi prima dată când merg...
- Dar e prima dată când locuiești acolo.
- În fine.
Îmi pun căștile în urechi și închid ochii. Las muzica să mă liniștească și adorm. Așa fac de obicei. Am nopți în care am prea multe gânduri și doar stau. Uneori ascult muzică, uneori mi-o imaginez.
