BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 13

Mi-am luat la revedere de la Jimin și am intrat fiecare în casa sa. Am juns să stau cu Jimin toată ziua în Hallsan Național Park. Am foat peste tot, chiar și la lac. Ne-am simțit bine.

Intru în Bucătărie unde îl găsesc pe tata gătind. Punea ceva în cuptor.

- Salut, Yoongi! Cum a fost cu Jimin.

- Frumos. Ne-am simțit bine.

- Mă bucur. Acum du-te și schimbă-te în alte haine mai elegnante.

- De ce?

- Vine șeful meu la cină. E foarte important. Dacă totul merge bine, voi fi șeful unui proiect important. Vreau să te comporți impecabil orice ar fi.

- Ok.

Mă duc sus la mine în cameră. Mă schimb într-o pereche de pantaloni negrii eleganți și un tricou alb. Cred că sunt potrivit de elegant. Îl aud le tata că mă strigă să cobor.

Fac cum mi-a spus și vin la el. Masa era aranjată. Ce? Patru locuri? Oh, cred că vine și soția lui. Cineva a sunat la ușă. Cred că este șeful tatei. Tata deschide ușa și dă mâna cu un tip de două ori cât tata mai înalt. Îl primește înăuntru.

Mă blochez când văd cine era în spatele șefului tatălui meu. Kim Namjoon, nimeni altul, care și el s-a blocat când m-a văzut. A pufnit amuzat și și-a dat ochii peste cap. Nu cred. Ne așezăm toți la masă.

Tata stătea în fața șefului său, iar eu în fața lui Namjoon. Nici nu ascultam ce spuneau părinții noștri. Ne uitam cu ură unul la altul și mâncam până am terminat.

- Yoongi, de ce nu te duci cu Namjoon în camera ta ca să nu stați în gura noastră?

- La mine în cameră?

- Da, haide mai repede.

Tata mai mult mă împingea. Se uita insistent la mine, lafel și domnul Kim la Namjoon. N-am avut de-ales decât să mergem în camera mea. Intrăm pe ușă la mine în cameră, iar eu mă așez pe un bean-bag.

- Ce vrei să facem?

- Nu știu. Eu dorm.

- Nu ți-e frică?

- De ce să-mi fie frică?

- De ce ți-aș putea face.

- Și ce mi-ai putea face? Viola?

- Ești amuzant. Hai să jucăm jocuri video. Ai?

- Da. Dar n-am chef.

- Ți-e frică să nu te bat?

- Nu, mi-e lene.

- Oh, văd. Chiar ți-e frică!

- Ba nu! Un meci de FIFA, eu Barcelona, tu Liverpool.

Mă ridic nervos și iau de pe un raft CD-ul. Îmi deschid TV-ul din cameră și PS5-ul. Îi arunc o consolă lui Namjoon și una mi-o păstrez mie. Mă așez pe jos în fața TV-ului și mă uit la Namjoon.

- Ce?

- Hai mai repede să jucăm. Te bat măr.

- Visezi.

Încep meciul cu Namjoon. Eu aveam mingea și eram în terenul său.

- Auzi, hai să facem un pariu.

- Ce face pierzătorul?

- Orice vrea învigătorul.

- Accept, Kim Namjoon.

- Ok, Min Yoongi.

Începem sa jucăm serios. Eram deja pe final. Mai aveam mai puțin de un minut din meci și aveam egalitate, 3-3. Namjoon era în terenul meu și avea mingea.

Vroia să-mi dea gol, dar aveam jucatori în jurul său. Deodată îmi i-a consola din mână și-mi dă gol. Ajungem 4-3 pentru Namjoon.

- Am câștigat.

- Ai trișat!

- Cine spune?

- Omule, mi-ai luat consola din mână!

- Ba nu. Nu sunt martori.

- Yaaa!!

- Acum trebuie să faci ce vreau eu.

- Nu o să o fac!

Vreau să mă ridic, dar Namjoon mă apucă de mână. Se pune peste mine cu picioarele de o parte și cealaltă a mea. Îmi i-a mâinile și mă imobilizează. Se uită rânjind la mine.

- Ce vrei să faci?

Namjoon se apropie de fața mea. Își lipește buzele de ale mele. Îmi întorc capul și-l dau jos de pe mine, îi trag o palmă și mă ridic în picioare.

- Ce faci?

- Îmi trebuie un motiv ca să sărut buzele acelea dulci?

Namjoon se ridică și se apropie din nou. Îmi i-a băribia cu degetul șău mare și aratător. Îi dau peste mână din nou și-l îmbrâncesc.

- Ești un retardat. Nu-ți mai bate joc de mine.

- Hah, dacă vroiam să-mi bat joc de tine, făceam altceva.

- Te urăsc, nu vreau să am de-a face cu tine. Mai bine mori.

- Futuți morți mă-ti, o să-ți distrug viața, Min Yoongi!

- E deja distrusă, numai ai ce face.

- O să vezi. O râpă mereu se mai poate adânci.

Namjoon iese din camera mea. Dau nervos cu șuțul în capătul patului. Mă las pe jos și-mi pun mâinile în cap. Încep să plâng. Îmi duc mâinile la buze și le șterg. Încep să-mi dau pumni în cap și să plâng și mai tare. De ce naiba mi-a plăcut sărutul ăla?!