BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 22

Namjoon îmi dă o palmă peste față.

- Parcă nu mai vorbeai cu Park!

- Avea o urgență! Nu puteam să-l las!

- Ba da! Nu-ți mai pasă de el, ai uitat?!

- Poate că-mi mai pasă de el! Dar de tine nu! M-am săturat de comportamentul tău, Namjoon!

- De parcă eu nu sunt sătul de falsitatea ta.

- Ar trebui să luăm o pauză, Namjoon.

- Nu, Yoongi. Ar trebui să me despărțim de tot. Te-ai schimbat.

- Tu m-ai schimbat, nenorocitule! Ieși afară din casa mea!

- Cu mare plăcere!

Namjoon pleacă și trântește ușa după el. Îi arăt degetul din mijloc chiar dacă nu mă vede. E așa un prost, face imediat din țânțar, armăsar.

Azi a venit la mine la amiază pentru că a aflat că l-am ajutat pe Jimin azi-noapte cu poliția. Bine ca tata este plecat la market.

Mi-e mult mai bine fără el, deja o simt. Acum pot să fac ce vreu! Îl sun pe Jimin și mergem în club azi! Merg și-mi iau telefonul și-l apelez. Oh, i-am șters numărul din telefonul meu.

Îmi pun un hanorac mai gros pe mine și ies din casă. Dar atunci îl văd pe Namjoon cum era luat de poliție. Îl urcau în mașina lor. Se uită o singură dată la mine și-și întoarce capul în cealaltă direcție.

Mașina poliției pornește. De ce l-au luat? Motocicleta sa a rămas aici. Mă holbez până mașina dispare din raza mea vizuală.

Acum ce să fac? În altă zi poate aș fi alergat după el până la secție, dar nu voi mai face asta. Lasă că rezolvă el ca data trecută.

Bat la ușă la Jimin, iar tatăl său îmi răspunde de data asta. Fac o plecăciune de 90° și-i dau "Bună ziua". Mă lasă înăuntru și merg în cameră la Jimin.

- Salut, Jimin...

- Bună, Yoongi. De ce ai venit?

- Doar așa... Îmi pare rău că al fost un prost orb lunile astea. Însfârșit am scăpat de Namjoon și acum pot vedea că el doar m-a folosit.

- Ai scăpat de el?

- Ne-am despărțit, Jimin. Acum putem fi prieteni din nou...?

- Nu eram deja de azi-noapte?

- Cred că da...

- Vin-o să te îmbrățișez! Mi-ai lipsit, prietene!

Jimin vine cu mâinile întinse spre mine și mă îmbrățișează. Îl iau în brațe, dar observ ceva pe încheieturile sale, sub mâneca lungă.

- Ce e asta, Jimin!

- N-nimic...

Jimin își ia mâinile din ale mele când văd ce avea sub mânecile bluzei.

- Te-ai tăiat?

- Ssshh! Te vor auzi ai mei!

- Deci ai făcut-o...

- Îmi pare rău... dar stresul-

- Nu, e vina mea. Treceai printr-o perioadă grea și te-am și lăsat...

- Acum totul e bine. Hoseok e din nou cu mine, lafel și tu.

- Da... Nu mai ești supărat pe Jhope că te-a înlocuit cu Yoona?

- Jhope nu m-a înlocuit cu Yoona, ci cu drogurile ei.

- Ce?

- Jhope e dependent. Scuze, era.

- Nu știam...

- Nici eu. Ieri după ce ai plecat am auzit și eu.

Jimin lăcrimează puțin și-l iau in brațe.

- Am venit prima dată șă-ți apun sa mergem in club.

- Poimâine este Crăciunul.

- Și? M-am despărțit de Namjoon, vreau să sărbătoresc.

- Umm... Hoseok a spus ca vine diseară la mine și...

- Oh, spune așa. Atunci pote altă dată. Voi sărbători singur atunci. Pa, Jimin!

- Pa, Yoongi! Mă poți suna oricând!

Ies de la Jimin din casă și-i salut tatăl care era in bucătărie. Merg la mine acasă. Tata deja ajunsese și se uita insistent la mine.

- Ce e?

- Nu e motocicleta din fața casei noastre a lui Kim Namjoon?

Mă blochez puțin.

- B-ba da... De ce î-întrebi?

- Ai ceva să-mi spui? Data trecută te pupai cu un tip cu motocicletă și-

- Ne-am despărțit, tata. Nu mai contează. Haide sa așezăm cumpărăturile.

- Ok. Nu vrei sa vorbești despre ce s-a întâmplat?

- Nu-i nevoie.

Îl ignor pe tata și doar așez lucrurile pe rafturi. De ce aș vreau să vorbesc despre o pramatie ca Namjoon. Aș da orice să nu-l fi întâlnit vreodată. Așa pate nu mai ajungeam cum sunt acum.