BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 27

Procesul s-a terminat. Namjoon, Seokjin și Taehyung au fost elibarați din cauză că nu erau destule dovezi cum că unul dintre ei l-ar fi ucis pe "Jeon Jeongguk".

Cum Namjoon mi-a promis dimineață, acum eram amândoi in drum spre spitalul din Gwangju. Aveam mâinile în jurul taliei lui Namjoon și mă țineam strâns ca sa nu cad de pe motocicleta sa. Surprinzător, am ajuns in mai puțin de o ora. Cu motocicleta e mai ușor, dar mai riscant.

- Ce facem la spital, Yoongi?

- Doar ține-mă de mână...

Îi arunc o privire tristă lui Namjoon. Nu știa ce se întâmpla, dar m-a îmbrățișat strâns, iar apoi m-a pupat pe frunte. Mi-a luat mână într-a sa și mi-a zâmbit. Am intrat in clădire și am dat de un miros izbitor de dezinfectat, tipic spitalului.

Când am întrebat la ghișeul de informați al spitalului unde este tatăl meu, iar ea a răspuns la morga, Namjoon s-a uitat la mine șocat și mi-a strâns mai bine mâna. Tipa de acolo a chemat un doctor să ne conducă la morgă.

Coboram cu liftul la demisol. Simt cum lacrimi încep sa mi se scurga pe obraji. Namjoon mă vede plângând și mă i-a în brațe. Încep sa plâng tare de i-am udat tricoul. Liftul facem un sunet de ding, semn ca am ajuns. Ieșim din lift și o luăm înainte după unde mergea doctorul din fata noastră.

Când am ajuns la ușa acelei camere, am simțit cum picioarele mi se înmoaie și m-am sprijinit de Namjoon.

- Yoongi, ești sigur ca vrei sa intr-o acolo? Poți rămâne afara și intru eu să confirm dacă e tatăl tău sau nu.

- A-ai face asta pentru mine?

- Normal. Ști ca te iubesc.

Namjoon se uită la mine și-mi face cu ochiul, apoi intra acolo cu doctorul. Stăteam la ușa tensionat și mă plimbam in cerc. In cam 5 minute ies din nou. Namjoon avea o fata serioasă.

- E el, nu-i așa?

- Da...

Namjoon mă îmbrățișează și mă bate ușor pe spate. Ne despărțim și ne uitam spre doctor.

- Care a fost cauza accidentului?

- In corpul tatălui Dvs a fost găsit un mare procentaj de alcool. A condus beat, iar intr-o curbă a intrat intru stâlp electric care a dat foc la mașina. Asta au presupus criminaliștii.

- A-a condus beat?

- Da. O sticla goală de Wiskey a în fost găsită în mașină. Acum ca sunteți aici, haideți să facem actele de deces ale tatălui Dvs.

Dau din cap afirmativ, iar apoi mergem in biroul doctorului. Namjoon s-a dus să cumpere ceva de mâncare cât eu am semnat actele. Se pare ca m-am ales și cu o amendă din cauza tatei care a condus beat, dar nu sunt supărat. Dacă eram de acord să merg cu el nu mai era nervos și nu mai bea.

Termin treaba la spital. Am optat ca ceea ce a fost tata odată să mie incinerat și transformat in cenușă. Ies din clădire și mă așez pe o banca in grădina spitalului. Namjoon cu o punga in mâna vine lângă mine și se așează. Mă uitam la cer.

- Ai mâncat ceva azi?

- Mhm.

- Mă minți?

- Mhm.

Namjoon îmi pune ceva in față. Era un sandwich. Cu vrute, cu nevrute, la insistentele lui Namjoon mănânc ce mi-a cumpărat el.

- Când ai aflat de deces?

- Dimineață.

- Și tot ai venit la proces?

- Cum as fi putut sa te las, tampitule?

- De ce mă faci tâmpit? Nu mă iubești?

Namjoon se uita la mine cu ochi de cățeluș. Se prostea și încerca sa mă facă să zâmbesc.

- Dacă vrei cu adevart sa mă faci fericit, atunci nu mă părăsi niciodată.

- Dorința ta îmi e porunca.

Zâmbim unul la altul și continuam sa mâncam. Gropițele sale, parul sau moale, personalitatea sa plină de capcane; astea m-au atras la el. Poate fi un nesuferit la exterior, dar chiar îi pasă de anumite lucruri. Sunt bucuros ca sunt unul dintre acele lucruri.