BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 19

(Peste 3 luni)

Iarna deja a ajuns, lafel și mult așteptata vacanță de iarnă. Încă nu a nins, dar așteptăm zăpada. Tata a ajuns săptămâna trecută acasă, numai bine pentru Crăciun.

Mă îmbrac și ies din casă. Namjoon mă aștepta acolo lângă motocicleta sa.

- Ce ți-a luat așa mult?!

- Scuze-

- Băga-mi-aș. Hai maj repede, Seokjin ne așteaptă.

Dau din cap afirmativ. Ne urcăm pe motocicleta sa și pornim la drum. Seokjin dă o mică petrecere între noi. Mă țineam strâns de Namjoon cât conducea și mă gândeam cât de mumt s-a schimbat în câteva luni... A devenit mai rece, dar atent în același timp.

Namjoon parchează mașina în fața casei lui Seokjin care, din câte am înțeles, locuiește singur. Părinți săi sunt în Seoul, iar bunica sa cu care stătea până acum a decedat.

Batem la ușă, iar Seokjin ne primește zâmbind. Taehyung era deja acolo, lafel și un... câine? Intrăm și ne descălțăm.

- Cine e câinele?

- Yeontan. Părinți mi l-au luat recent în avans pentru ziua mea.

- Când e ziua ta?

- Zilele următoare, pe 31 Decembrie.

- Nu știam. E drăguț câinele.

- Mersi.

Taehyung îmi zâmbește. Vreau să mă așez pe canapea, dar Namjoon mă trage în poala sa pe fotoliu.

- Te vreau aproape.

Namjoon mă sărută pe ceafă și mă strânge în brațe. Zâmbesc și mă las moale și relaxat în brațele sale.

- Ah, aerul plutește în aer. Numai eu sunt singur.

- Jin, tu nici nu vrei pe cineva.

- Cine a spus asta?

- Spui în fiecare zi că iubești să fi singur.

- da iubesc să fiu singur, dar urăsc să mă simt singur.

- Care-i diferența?

- Tu-l ai pe Yoongi, Namjoon. Nu ști cum e să suferi. Uită-te la Taeh-

Jin se oprește din vorbit când urma să spună o prostie cred. Taehyung se uită în jos, iar Jin face și el o față tristă. Mă întorc spre Namjoon să-l întreb ceva, dar el îmi face semn să tac.

- Tae... Scuze-

Seokjin este întrerupt de soneria casei.

- Mă duc eu.

Taehyung ne vorbește rece și se ridică. Seokjin se așează în locul său și-și pune mâinile în cap. Se aude un pocnet, de parcă cineva s-ar bate. Ne ridicăm toți ca arși ca să-l vedem pe Tae ținut la perete de un tip cu hanorac negru, față a căruia este acoperită de gulgă.

- Stați departe! spune Tae.

Îl țin pe Namjoon care urma să sară la bătaie. Începem să privim în liniște șcena. Fața lui Taehyung era șocată. Cine e sub glugă.

- Îmi pare rău-

- TU ȘTI CE MI-AI FĂCUT, KIM TAEHYUNG?!

- Ggukie...

- Nu mă lua cu dulcegăriile!

Tipul își dă gluga jos. Da, era Jeon Jeongguk. Stai, nu a murit?

- Dar... Nu erai mort?

- Nu, Namjoon. Taehyung nu a putut-o face. Dar mi-a lăsat asta.

Jeongguk își întoarce fața. Avea o cicatrice pe tot obrazul stâng.

- Mi-a făcut asta cu cuțitul.

- Trebuia!

- De ce!

- Îmi trebuia sângele tău, Jeongguk! Trebuia să-i fac să creadă că ai murit!

- Și de pe față?!

- Da, ca să nu te m-ai recunoască nimeni.

Jeongguk oftează și-i dă drumul lui Tae. Dar Taehyung îl i-a într-o îmbrățișare.

- Te-ai întors la mine...

- Nu se vede?

- Încă mă mai...

- Da.

Taehyung îl sărută pe Jeongguk cam prea pasionant în fața noastră. Eu nici nu știam ce se întâmplă, Seokjin era mândru, iar Namjoon negru de furie. Îi trag mâneca lui Namjoon, iar el se uită la mine.

- Taehyung, Jeongguk, de ce nu vâ duceți la mine în cameră să mai "discutați"? Yoon, Joonie, haideți înapoi în sufragerie.

Facem toți după cum sugerează Seokjin. Namjoon încerca să fie calm, dar îl simțeam cum fierbe.

- Ne-a mințit.

- Știu.

- Mai avem încredere în el?

- Da. Ne e frate.

Namjoon oftează și încuvințează. Mă uit curios la el, iar Namjoon își trece mâna stresat prin păr.

- Vrei să-ți explic, Yoongi?

- Pe scurt.

- Suntem persoane oribile. Tae trebuia să-l omoare pe Jeongguk pentru că avea o datorie. Taehyung și Jeongguk sunt și ei împreună, cred, așa că normal că i-a cruțat viața.

- Nu voi spune la nimeni.

- Asta e de la sine înțeles. Dacă o faci, chiar trebuie să-ți punem capăt. Dar n-aș putea să o fac. Yoongi, te iubesc.

Rămân șocat de ce-mi mărturisește Namjoon. Zâmbesc.

- Și eu te iubesc.