BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 15

Am ajuns cu Namjoon în fața casei. Tata tocmai ieșea cu niște valize în mână. Când m-a văzut, a venit și m-a luat în brațe.

- Yoongi! Am auzit ce s-a întâmplat la școală! Mă bucur că ești teafăr și nevătămat!

- Doar mi-am sucit piciorul pe scări.

- Cum ai venit până aici?

- M-a adus... un prieten.

Tata se uită spre Namjoon, lafel și eu. Namjoon zâmbea. Îmi plac gropițele sale, sunt ceea ce îl fac special.

- Oh, tu ești fiul domnului Kim, nu-i așa? Kim Namjoon parcă.

- Da, domnule Min.

- Văd că vă înțelegeți bine.

- Oarecum... Tata, de ce faci bagajele.

- Oof... Yoongi... Ți-am spus că vii fi șeful unui proiect, nu-i așa?

- Da.

- Proiectul este în Franța. Iar eu trebuie să merg acolo. Pentru 3 luni.

- Cât?! Și eu fac fără tine?!

- Ești mare. Poți sta singur, am încredere.

- Dar...

- Yoongi, trebuie să plec. Taxiul a ajuns. Ți-am lăsat o tonă de kimchi în frigider și cardul meu pe blatul de Bucătărie. Ști codul.

Tata mă îmbrățișează strâns și mă pupă pe frunte. Îl îmbrăcișez și eu tare. Ne luăm adio, iar tata pleacă.

Mă întorc la Namjoon care a stat acolo și s-a uitat la noi fără să spună nimic.

- De ce ai spus că-ți pare rău "de ce voi vedea acasă"? Ce contribuție ai?

- Eu i-am sugerat tatei ca proiectul să fie în Franța. Inițial era pe insula Jeju care e la 20 de minute de aici, iar Franța e la 20 de ore.

- Ești culmea.

- M-ai numit prieten...

- Poftim?

- I-ai spus tatălui tău că suntem prieteni.

- Umm...

- Ce? Nu mai vrei să ne urâm?

- Doar taci și intră în casă. Încă trebuie să-mi iau revanșa pe tine la ce mi-ai făcut Duminică.

Intrăm în casă. Ne descălțăm și mergem în Bucătărie. Eram amândoi foarte tăcuți. Namjoon se apropie de mine și mă ridică pe blatul de marmură crem, punându-se între picioarele mele.

- Revanșa la ce? La jocul de fotbal sau la...

Namjoon se apropie mai tare de buzele mele și suflă aer fierbinte spre ele.

- ...sărut?

Namjoon își presează ușor și scurt buzele pe ale mele. Îi apuc umeri și-l împing ușor, cât să ne privim în ochi.

- D-de ce ești așa?

- Mă înnebunești...

- Scuze...

- Să nu-ți pară rău. O faci într-un fel bun.

Namjoon se apropie din nou de mine și mă sărută scurt, privindu-mă în ochi. Mă mai sărută odată, dar de data asta mai lung. I-am răspuns.

Ne-am dăspărțit ușor. Eram dezorientat și mă uitam în jos.

- C-ce faci...?

- Nu-ți place?

- Ba da, dar...

- Dar?

Mă uit timid la Namjoon. Mă face să mă simt așa de mic în jurul său.

- Vreau să rămână secret...

- N-am făcut încă nimic așa important încât să rămână secret.

- Dar acum?

Îmi lipesc din nou buzele de ale sale. Îmi răspunde imediat și i-a controlul. Îmi duc ușor mâinile sub cămașa sa și-i ating abdomenul bine lucrat.

Își trece limba peste buzele mele. Scot un mic geamăt și-mi dau capul pe spate. Începe să-mi sărute gâtul. Îi țineam cămașă strâns în mâinile mele.

- N-amjoon... ah~ Nu-mi l-lăsa semne...

Fix atunci Namjoon mă mușcă de gât. Gem atât de durere cât și de plăcere. Muream de cald din cauza sa.

- Te urăsc...

- Și eu.

Mă uit din nou la Namjoon. Își pune mâna în părul meu ud de transpirație și mi-l dă de pe frunte. Respiram greoi amândoi. Am înghițit în sec.

- Deci...

- Da, deci...

- E târziu... Nu te așteaptă părinți acasă?

- Tata a plecat în Franța, iar mama stă în America.

- Oh... Dacă vrei, poți rămâne. Du-te în sufragerie cât fac un ceai.

- Ok...

Namjoon se duce în sufragerie, la etaj, nu înainte sa ne mai uităm unul la altul odată. Pun apa la fiert. Mă asigură că nu mă mai vede nimeni, și încep să sar în sus de bucurie.

Dar de ce sunt bucuros? Zâmbesc numai când mă gândesc că ne-am sărutat. Agh, îl urăsc atât de mult pentru că mă pote face să mă simt atât de plăcut și confuz.

Iau cele două căni cu cei în mâini și mă duc sus. Namjoon stătea întins pe canapea și mă analiza din priviri. Las cănile pe măsuță de lângă canapea.

- Ce e?

- Fumezi?

- Ahă.

- Adu un pachet atunci.

Dau din cap afirmativ și deschid un sertar secret. Scot un pachet și o brichetă și i le arunc lui Namjoon. Mă așez pe canapea și-mi las capul pe spate, holbându-mă la Namjoon.

Își aprinde țigară și trage din ea, apoi dă drumul la fum. Se uită la mine și zâmbește.

- Ce e?

- Nu mă mai întreba "ce e". E deja clar.

Namjoon se apropie de mine și mă sărută pe buze. Îmi duc mâna pe obrazul său și adândcesc sărutul. Avea gust ușor a fum, îmi place.

Se desparte de mine și se pune la loc de unde a venit. Trage din nou fum și-l lasă să se ducă prin cameră.

Îmi mușc buza. Dintr-o mișcare mă pun la el în poală cu fața și-i arunc pe jos țigara, nu înainte să i-o sting cu degetele.

Mă uit la el seductiv și încep să mă joc cu nasturi de la cămașă sa, deschizând doi de sus. Se uită la mine de sus și zâmbește în colțul gurii.

- Ce faci?

- Prea multe întrebări.

Îi termin de descheiat cămășa și încep să-i aplic săruturil pe gât și piept. Își duce mâinile pe fundul meu și mă strânge puțin prin materialul gros și negru al pantalonilor.

- Mhhmm... Yoongi~ Ai chef de joacă?

- Mhm.

- Nu uita că eu sunt "The Game Master".

Mă i-a și mă întoarce, punându-mă culcat pe canapea și el peste mine. Începem să ne sărutăm din nou și ușor să ne scotem hainele unui altuia. Nu știu ce am... doar îl vreau.